Comisia Europeană mai are încă de lămurit multe lucruri în legătură cu iniţiativa cetăţenească

În decurs de câteva luni, viitorii comisari europeni vor trebui să dea curs unei prevederi a Tratatului de la Lisabona care îi obligă să iniţieze o propunere legislativă dacă cel puţin 1 milion de cetăţeni cer acest lucru. Întrebarea este însă cum va funcţiona în practică acest sistem inovator, se întreabă cotidianul Irish Times.

Ideea este relativ simplă: iniţiativa cetăţenilor, prevăzută în tratatul de reformă al UE, ar da oamenilor posibilitatea de a influenţa direct politicile Uniunii. Teoretic, un astfel de exerciţiu de ‘democraţie participativă’ ar conferi cetăţenilor UE o voce mai puternică, ceea ce este un lucru bun.
Cu toate acestea, ideea poate da naşteri la controverse. Recenta interdicţie de construire a minaretelor în Elveţia a decurs dintr-un vot popular. Pe o mulţime de alte teme – imigraţie, de exemplu – încercările de a atrage opinia publică de partea unei iniţiative sau a altei ar putea avea rezultate foarte neplăcute.

Iniţiativa cetăţenească nu este o idee nemaiîntâlnită: în ţări precum Austria, Italia, Letonia, Lituania, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ungaria există deja posibilitatea de a se iniţia proiecte legislative la cererea cetăţenilor.
Deşi dezvoltarea unei iniţiative la nivelul UE ridică numeroase probleme de ordin practic, principala provocare în această fază este crearea unui sistem credibil şi coerent care să fie un adevărat instrument al expresiei democratice.

Tratatul de la Lisabona, cu cele 272 de pagini ale sale, nu intră în prea multe detalii. Documentul afirmă doar că ‘cel puţin un milion de cetăţeni aparţinând unui număr semnificativ de state membre pot lua iniţiativa de a invita Comisia, în limitele puterilor sale, să înainteze orice propunere adecvată în chestiuni în care cetăţenii consideră că este nevoie de un act legal al Uniunii’.

Citeste si:  Riscul virusului West Nile, "destul de limitat" pentru europeni

Deşi rămân neclare mai multe aspecte, un lucru este cert: iniţiativa cetăţenilor trebuie să se refere la un domeniu aflat în competenţa Comisiei. Astfel, de exemplu, dacă ar exista o campanie publică pentru ştergerea datoriei statelor în curs de dezvoltare, o astfel de iniţiativă nu ar putea fi transpusă în lege deoarece nu intră în competenţele executivului comunitar.

Într-un document publicat luna trecută, Comisia evidenţia câteva puncte asupra cărora nu este clar deocamdată cum se va proceda în cazul iniţiativei cetăţeneşti. Trebuie încă să se decidă numărul statelor membre din care trebuie să provină cetăţenii pentrru a se valida propunerea – Comisia sugerând un prag minim de o treime din numărul ţărilor UE.

De asemenea, trebuie să fie stabilită şi o limită temporală, precum şi numărul minim de semnături pe fiecare stat membru. Un milion de semnături ar reprezenta doar 0,2% din populaţia de 500 de milioane a Uniunii, deci şi aici s-ar putea aplica un prag, pentru a se asigura o cât mai bună reprezentivitate. Oricum, acest prag va fi semnificativ mai mic decât în alte state membre în care se aplică iniţiativa cetăţenească: spre exemplu, în Austria şi Spania este de 1,2%, iar în Letonia ajunge chiar până la 10% din populaţie.

Apoi mai există şi chestiunea inevitabilă a transparenţei şi a finanţării. ‘În interesul transparenţei şi al responsabilităţii democratice, Comisia consideră că ar trebui să li se ceară organizatorilor iniţiativelor să furnizeze anumite informaţii esenţiale, în special în legătură cu organizaţiile care sprijină o iniţiativă şi felul în care aceasta este finanţată’, mai afirmă executivul UE.

Citeste si:  Națiunile bogate, în curs de dezvoltare, se certă asupra brevetelor de vaccin COVID

Acest lucru este esenţial, dat fiind faptul că o chestiune sensibilă poate fi deturnată de o grupare bine organizată şi, mai ales, bine finanţată. Este evident că sursa oricăror fonduri alocate campaniei trebuie declarată public, mai consideră The Irish Times.
Comisia sugerează ca viitoarea schemă ce se va aplica iniţiative cetăţeneşti trebuie să includă şi măsuri pentru evitarea duplicărilor, asigurând că o iniţiativă eşuată nu poate fi prezentată din nou înainte să fi trecut o anumită perioadă de timp ce urmează, la fel, să fie stabilită.

Nu se pomeneşte însă nimic despre ce s-ar întâmpla în cazul în care s-ar declanşa campanii rivale, în sprijinul unei iniţiative opuse celeia pentru care se strâng semnături. Spre exemplu, ce s-ar întâmpla dacă 1,2 milioane de oameni cer ca Turcia să fie primită în UE şi, în replică, 1,3 milioane de cetăţeni ar cere ca această ţară să fie exclusă prin noi reguli de la adera rea la Uniune?

În cele din urmă, Comisia ar fi cea care va decide dacă să accepte sau să respingă o propunere. Orice propunere adoptată va intra apoi în propriul sistem legislativ al Uniunii, în care statele membre şi Parlamentul European vor avea un cuvânt greu de spus.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner