Eliberarea din Auschwitz

La 27 ianuarie 2010, Germania va marca 65 de la eliberarea lagărului de la Auschwitz de către trupele sovietice. Deşi majoritatea germanilor îşi recunosc vina din trecut şi responsabilităţile din prezent, drumul nu a fost unul uşor uşor, fiind necesar să treacă 40 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial pentru ca un preşedinte (vest) german să găsească curajul să susţină că 8 mai (ziua în care armata lui Hitler s-a predat), a fost o ‘zi a eliberării şi pentru germani’, notează cotidianul britanic The Guardian.

Mai recent, Papa Benedicat al XVI-lea, de origine germană, s-a folosit de o vizită la Auschwitz pentu a sugera că germanii au fost victimele unei ‘bande de criminali’ care a câştigat puterea ‘prin minciună şi teroare’ şi s-au folosit de poporul german ca de un ‘instrument’, negând astfel că naziştii vorbeau deschis despre antisemitismul lor, că au venit la putere legal şi că sute de mii de germani au participat voluntar la ceea ce s-a numit ‘soluţia finală’.

Chiar şi azi, notează The Guardian, printre germani, nu doar în rândul extremei-drepte, există sentimentul că ‘ce-i prea mult strică’, că prea multă autoexaminare şi ispăşire dăunează psihicului german şi că este timpul să apară un nou sentiment de încredere în sine al poporului german. Până la urmă, ororile stalinismului şi antisemitismul criminal al unor islamişti cum este preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, arată că locul Germaniei în istorie nu este câtuşi de puţin singular.

Dezbaterile cu caracter revizionist sunt un subiect comun în fiecare an în Germania. Anul acesta, s-a întâmplat totuşi ceva nou: unii autori evrei au intrat în dispută de partea revizioniştilor. În cotidianul israelian Ha’aretz, Benjamin Weinthal a scris că ‘amintirea Shoah a ajuns să seme ne în Germania cu o formă de tulburare obsesiv-compulsivă’.

De asemenea, în publicaţia berlineză “Tagesspiegel”, Henryk M. Broder a lansat un atac asupra ‘evreilor jelitori care se folosesc de fiecare talk show pentru a spune oamenilor câte rude şi-au pierdut în Holocaust şi cât de teamă le este de partidul neonazist NPD’. Atacul lui Broder este cu atât mai şocant pentru evreii din Germania, în condiţiile în care el însuşi a făcut carieră atacând ceea ce percepea drept antisemitismul ‘etern’ al Germaniei, o carieră care a inclus, printre altele, sute de dezbateri televizate.

Cum s-a ajuns la această situaţie? Broder, se pare, a ajuns o victimă a propriilor sale prejudecăţi la adresa Islamului. Aceasta l-a făcut să apere personalităţi controversate, cum ar fi populistul olandez Geert Wilders, pe care Broder îl numeşte un ‘liberal radical”.
Pe de altă parte, evreii de tendinţă dominantă au întins întotdeauna o mână musulmanilor din Germania, intuind în mod corect că xenofobia, rasismul şi islamofobia sunt rudele antisemitismului, chiar dacă unii islamofobi radicali, cum ar fi olandezul Wilders, susţin că iubesc Israelul pentru că ‘luptă împotriva terorismului islamic’.

În articolul din Tagesspiegel în care îi atacă pe ‘evreii jelitori’, Broder demonstrează relaţia, nu prea ascunsă, dintre antisemitism şi islamofobie. Islamul, scrie el ‘nu este o religie, ci o ideologie a supunerii, prezentată în fraze religioase’.
Atât Broder cât şi Weinthal îi acuză pe germani de faptul că le pasă prea mult de ‘evreii morţi’ şi fac prea puţin pentru a combate Islamul radical şi ameninţatrea iraniană la adresa statului Israel.

Pe de altă parte, într-o mărturise despre viaţa petrecută la Auschwitz, Samuel Pisar, avocat şi autor al cărţii ‘Despre sânge şi speranţă’, avertizează în paginile cotidianului International Herald Tribune că, odată cu dispariţia ultimilor supravieţuitori ai Shoah, în curând istoria va începe să vorbească despre Auschwitz în cel mai bun caz prin vocea impersonală a istoricilor şi scriitorilor şi în cel mai rău caz prin cea a revizioniştilor şi falsificatorilor care numesc Holocaustul un ‘miť.

Acest proces a început deja, în opinia lui Pisar. Din acest motiv, supravieţuitorii Holocaustului au o datorie viscerală de a transmite celorlalţi oameni amintirea celor suferite şi de a-i avertiza pe copii despre faptul că fanatismul şi violenţa s-ar putea răspândi din nou.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.