Ce trebuie să facă zona euro pentru a supravieţui

0

A fost întâi Grecia, apoi Portugalia. Ce va urma? Proiectul unei uniuni monetare europene intră în cea mai periculoasă fază din istoria sa de 11 ani. Săptămâna trecută, statele membre ale zonei euro au început pregătirile, pentru prima dată, pentru întrajutorarea unuia dintre statele membre, în condiţiile în care probabil Grecia va solicita la un moment dat ajutorul.

Portugalia ar putea-o face la rândul ei. Acestea sunt însă state mici. Indiferent de ce se va întâmpla, acest lucru nu va prăbuşi euro, notează cotidianul britanic Financial Times. Cel mai clar şi mai prezent pericol pentru eurozonă este Spania. Ce se întâmplă dacă Spania întâmpină dificultăţi? Întrebarea este fără răspuns. Mai constructiv, susţine FT, este ne întrebăm ce ar trebui să facă eurozona pentru a supravieţui.

Potrivit FT, trei sunt măsurile esenţiale pentru supravieţuirea zonei euro. Prima ar fi un sistem transparent şi robust de management al crizei. În acest sens, este posibil că ajutorul oferit Greciei să furnizeze un model pentru un astfel de sistem, însă oricum, el trebuie elaborat formal şi aprobat de către parlamentele naţionale, pentru a obţine un grad maxim de legitimitate.

De asemenea, un bun sistem de rezolvare a crizei trebuie să minimalizeze hazardul moral. Ţările care acceptă împrumutul trebuie să accepte o pierdere parţială a suveranităţii în toate statele membre, din acest motiv fiind important ca orice regim să beneficieze de un sprijin politic larg în toate statele membre. O a două măsură esenţială este o reducere a dezechilibrelor interne, aflate la baza actualei crize.

Acesta este un aspect care cere luarea de măsuri atât în statele cu deficite de cont curent importante, cum ar fi Grecia şi Spania, cât şi în cele cu surplusuri importante cum ar fi Germania. Spania, spre exemplu, trebuie să îşi reformeze piaţa muncii, ajustând salariile reale, în timp ce Germania ar trebui să implementeze politici pentru a stimula consumul, printre care o reformă, îndelung amânată a sistemului de impozitare.

În al treilea rând, UE ar trebui, la un moment dat, să revizuiască, propunerile, în prezent total inconsistente, în privinţa reglementării financiare. Ceea ce a început ca un set profund neimpresionant de recomandări făcute de comisia De Larosiere s-a diluat şi mai mult atunci când a trecut prin furcile legislative ale UE. Sistemul financiar rămâne cea mai mare ameninţare la adresa stabilităţii pe termen lung a economiei eurozonei O reglementare financiară trunchiată nu are niciun sens într-o uniune monetară şi este potenţial letală.

Dincolo de aceşti paşi esenţiali, există şi alţi paşi pe care eurozona, poate şi trebuie să-i facă pentru a-şi consolida coeziunea politică şi economică. Cel mai important dintre aceştia este menţinerea unui echilibru politic fin în Banca Centrală Europeană care se bucură de încredere şi apreciere în diferite ţări, de la Grecia şi Olanda, ceea ce nu se va întâmpla dacă cancelarul Angela Merkel îşi va continua planurile de a-l instala pe Axel Weber, preşedintele Bundesbank, în funcţia de viitor preşedinte al BCE.

În al doilea rând, eurozona trebuie să-şi clarifice reprezentarea externă. Prezenţa oficialilor francezi şi germani în organizaţii cum ar fi FMI, fiecare apărându-şi interesul naţional, este patetică, crede FT. Eurozona, în particular, trebuie să-şi consolideze poziţia în dezbaterile macroeconomice, cea mai importantă fiind cea legată de viitorul unui sistem monetar global.
Nu în ultimul rând, UE – nu eurozona – trebuie să-şi refacă piaţa internă, afectată în timpul crizei Aceasta oferă de departe cea mai importantă posibilitate pentru ca UE să genereze câştigurile de productivitate menite să menţină prosperitatea.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.