Agricultorii italieni îşi văd viitorul sumbru

0

Târgul agricol de la Verona “Fieragricola”, din intervalul 4-7 februarie, este o ocazie de răscumpărare pentru un sector aflat de mult în criză. Este un domeniu criticat atunci când preţul la materiile prime scade în timp ce costul cheltuielilor creşte.

Prost trataţi sau sprijiniţi, agricultorii italieni îşi văd viitorul sumbru, aşa cum arată o anchetă a Confederaţiei Italiene a Agricultorilor, în opinia căreia şase cultivatori din zece au conturile în “roşu” iar 1 din 3 se teme că va fi constrâns să închidă porţile întreprinderii sale din cauza marilor dificultăţi pe care le întâmpină în această perioadă, relevă cotidianul italian Corriere della Sera, care publică o amplă serie de articole în care abordează diferite forme de agricultură, precum cea socială şi “hobby farming-uľ’.

Dacă în 2009 veniturile agricole europene au scăzut în medie cu 14%, în Italia prăbuşirea a fost de peste 25%. Lucrurile nu se ameliorează dacă se priveşte pe termen lung. În perioada 2000- 2009, potrivit Eurostat, profitabilitatea medie a sectorului a scăzut cu peste 20-22%. Ce an va fi 2010 pentru agricultura europeană?, se întreabă ziarul menţionat.

Acest lucru va fi discutat la cea de-a 109-a ediţie a “Fieragricola”, manifestarea istorică dedicată sectorului primar, ce va avea loc la Verona, între 4-7 februarie. Târgul va găzdui pe o suprafaţă de 120.000 de metri pătraţi peste 1.300 expozanţi (+4,5% comparativ cu 2008) dintre care 15% străini. 20.000 de metri pătraţi vor fi puşi la dispoziţie pentru zonele demonstrative şi probe pe teren, unde vor sosi peste 250 de cumpărători externi proveniţi din 35 de ţări.

Printre zonele tematice ale târgului care, de peste un secol reprezintă toţi actorii “filierei agricole”, se vor număra mecanica agricolă, serviciile agricole, sistemul zootehnic, bioenergia şi produsele pentru agricultură.
“Sectorul agricol se confruntă cu o redefinire profundă atât din raţiuni structurale cât şi conjuncturale. S-au schimbat modalităţile de sprijinire a sectorului ce este tot mai dependent de mersul pieţei.

Acest lucru poate avea efecte pozitive, precum boom-ul preţurilor din 2007, dar poate prezenta şi riscuri majore, de genul celor cu care s-a confruntat agricultura fără nicio reţea de protecţie”, a explicat Gabriele Canali, profesor de economia pieţelor agro-aalimentare la Înalta Şcoală de economie agroalimentară de la Universitatea Catolică.

La înrăutăţirea situaţiei a contribuit şi criza internaţională care, în 2009, a determinat închiderea a 30.000 de întreprinderi agricole, pe lângă reducerea producţiei (-4%) şi a investiţiilor (-3,7%). Totuşi, performanţa negativă a fost atenuată de frânarea costurilor de producţie, a căror valoare a scăzut cu peste 6% iar volumul cu peste 3%.
Sectorul agricol a cunoscut un scenariu în constantă metamorfoză, iar de la 1 decembrie 2009 procesele sale decizionale sunt subordonate normelor introduse de Tratatul de la Lisabona.

De anul acesta, ţările membre în UE vor trebui să aprobe ultimele reforme prevăzute de “Health Check” a PAC (Politica Agricolă Comună), care intră astfel în regim deplin. Aceste subiecte vor fi de asemenea dezbătute în cursul programului de conferinţe de la “Fieragricola”: “Avem 180 de întâlniri în care vom aborda toate aceste teme.

Vom vorbi despre bioenergii, cultura orezului, cazuri de excelenţă italiene, dar vom aprofunda şi subiectul crizei, alături de ministrul italian pentru politici agricole, Luca Zaia, gazda primei zile a târguluľ’, a confirmat Giovanni Mantovani, directorul general al “Veronafiere”, care organizează manifestarea. “Piaţa italiană nu este încă suficient de competitivă.

Trebuie să se crească eficienţa aprovizonării, să se evite supraproducţia şi să se limiteze la minimum expunerea privind acele produse de calitate înaltă penalizate în acest moment de opţiunile consumatorilor”, a precizat Canali. În plus, printre provocări rămâne deschisă chestiunea organismelor modificate genetic (OMG).
În acest context se deschide noul an al agriculturii, în care operatorii speră într-o redresare. Primele semnale par încurajatoare, aşa cum este acordul din regiunea Lombardia privind preţul laptelui, considerat de unii o adevărată injecţie de încredere.

Potrivit Corriere della Sera, agricultura italiană este însă una îmbătrânită, realitatea fiind că tinerii nu vor să audă de munca câmpului, iar fenomenul durează de peste 40 de ani. Totodată, Italia este o ţară fără politici agricole, potrivit ziarului. Cei care rezistă în domeniu o fac din raţiuni afective, existând o formă de cooptare morală în continuarea unei activităţi familiale.

Concepţia este mai bine şomeri decât lucrători ai câmpului. Astfel, mâna de lucru este imposibil de găsit, revenindu-le străinilor să-i înlocuiască pe italieni. Dar şi aceştia sunt în trecere, deoarece de îndată ce pot se orientează spre altceva. Ultimul refugiu este vizarea de pieţe externe, printr-un produs de marcă.

Cu toate acestea, birocraţia anulează orice iniţiativă, iar mafiile joacă un rol de protagonist, condiţionând pieţele agricole şi opţiunile antreprenoriiale. Totodată, nu a existat niciodată o acţiune de control în zonele rurale, mai ales din sud. Absenţa unor politici ţintite a generat o puternică înapoiere structurală şi, paradoxal, stimulentele masive au sărăcit sectorul îmbogăţind numai puţini privilegiaţi. Singurele care prosperă sunt întreprinderile de servicii şi centrele de asistenţă.

Toţi miniştrii din ramură au afişat un entuziasm care nu oglindeşte realitatea, cu rezultatul că fermierii nu deţin controlul sectorului. Italia a recurs, urmând exemplul Olandei, la aşa-numita “agricultură socială”. Giovanni Ceccano, 40 de ani, paraplegic din naştere, este unul din asociaţii fondatori ai unei cooperative care cultivă legume. Din 2008 lucrează ca om bun la toate:

“Sunt şofer, merg la câmp să culeg legumele, toate ecologice, le ambalez şi stau şi la birou, iar uneori ajut la livrarea mărfii la domiciliu, la Roma. Pentru trei ore de muncă zilnică câştig între 380-450 de euro pe lună, dar colegii mei care muncesc opt ore ajung şi la 800-1.000 de euro. Ceea ce mă răsplăteşte cel mai mult este deplina mea integrare în ţesutul social”.

Marco Berardo Di Stefano este administratorul “fermei solidare Circeď. “În statutul nostru avem înscrise trei puncte de bază care se pot sintetiza în misiune, finalitate şi viziune. Misiunea este de a ameliora calitatea vieţii persoanelor dezavantajate creând locuri de muncă protejate şi dându-le posibilitatea de a cunoaşte traiul la ţară. Finalitatea este aceea de a insera în domeniul socio-lucrător persoane cu handicap pentru ca acestea să intre în cicluri productive normale.

În sfârşit, agricultura socială pe care o realizăm contribuie la construirea unei societăţi deschise tuturor”, spune Di Stefano. Astăzi, în Italia fermierii şi întreprinderile agricole s-au redus considerabil (cu 400.000 de unităţi mai puţin, din 1990 până în 2000). Prin compensaţie, se consolidează o nouă categorie de oameni de la ţară care, cu ironie pot fi numiţi “săpătorii de weekend”. Termenul mai precis este “hobby farmer”, cu alte cuvinte fermier de plăcere.

“Hobby farming” este un fenomen care a fost studiat. Astfel, institutul de cercetare economică Nomisma, în colaborare cu “Veronafiere” şi publicaţia lunară “Vita in Campagna” au elaborat un dosar revelator: zonele rurale italiene sunt pline de persoane care îşi dedică timpul liber unor activităţi tipic ţărăneşti, printre care primează cultivarea unui mic fond agricol, în medie ceva mai mult de un hectar.

Ca atare el nu este prins în datele Recensământului General al Agriculturii (CGA). “Noua figură” de agricultor nu trebuie însă confundată cu cea de agricultor “part-time”, care obţine beneficii economice şi este periodic monitorizat de Istat (în 2005, 70% dintre agricultori desfăşurau activităţi part-time).

Care sunt culturile preferate de hobby farmer? Legume, fructe, viţă de vie, măslini – utile pentru a prepara dulceţuri şi conserve, a face vin şi ulei pentru consumul propriu. O parte din eşantionul anchetat (37%) a relatat că se dedică şi unor mici ferme de creştere a animalelor. Concluzia este că “hobby farmer” italieni – circa 1 milion – îşi aduc o contribuţie la activitatea agricolă prin practici bune de conservate a spaţiilor rurale.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.