Biometeorologia: un nou indice climato-termic universal

0

Urmând Statele Unite şi Canada, Europa se preocupă şi ea de impactul temperaturilor reale şi resimţite de corpul uman. Un nou indice climato-termic universal va face obiectul unei lucrări ştiinţifice ce va apărea în 2010, relevă cotidianul francez La Croix.

Data de 13 ianuarie 1975 a rămas în analele canadiene. În acea zi, la Kugaaruk (Nunavut), termometrul a indicat -51 grade C, iar un vânt rece sufla cu 56 km/h; astfel, temperatura resimţită în aer era de – 78 grade C. Or, pielea omului poate îngheţa prin expunere prelungită la o temperatură rece asociată cu vânt la -25 grade C, iar, dincolo de -55 grade C, degerăturile apar în mai puţin de două minute.

Cu cât vântul este mai muşcător, cu atât corpul uman îşi pierde mai repede căldura, pentru că vântul spulberă stratul fin de aer cald care înconjoară corpul. Pielea este expusă atunci aerului rece, iar corpul reacţionează producând energie pentru a încălzi un alt strat de aer protector, care va fi din nou luat de vânt. Această accelerare a fluxului termic creşte senzaţia de frig.

Puterea de răcire se agravează când pielea este umedă. În acelaşi fel, când este cald, inconfortul creşte pe măsură ce se ridică gradul de umiditate al aerului, pentru că transpiraţia, care dă o senzaţie de prospeţime, nu se poate evapora într-o atmosferă saturată de apă.
În 1940, exploratorii americani Paul Siple şi Charles Passel au avut ideea să măsoare în Antarctica rapiditatea cu care îngheţa apa în funcţie de viteza vântului. ‘Windchilľ, ecuaţia care măsoară nivelul de îngheţ în waţi/m2, publicată în 1945, a rămas timp de o jumătate de secol măsura indicelui de îngheţ eolian utilizat în America de Nord.

În 1965, meteorologii canadieni au completat tabloul, prin crearea indicelui de căldură ‘humidex’, care măsoară temperatura resimţită în funcţie de gradul de umiditate.
‘În Statele Unite era un lucru obişnuit încă din anii 1970 să se afişeze pe panouri de informare meteo de pe stradă temperatura reală şi temperatura resimţită’, îşi aminteşte Martine Tabeaud, climatolog de la Universitatea Paris-Pantheon Sorbona şi creatoarea reţelei ştiinţifice ‘Perception climať.

‘În acea epocă, biometeorologia în Europa nu avea un renume prea bun, deşi avea rădăcini adânci. Legătura între vreme şi sănătate există demult. Regele Ludovic al XVI-lea însărcinase în 1776 Academia Regală de Medicină să creeze o reţea de meteorologie’, spune Jean-Claude Cohen, coordonator al Comisiei de sănătate şi biometeorologie de la Meteo France.

„Revistele medicale de la începutul secolului al XIX-lea erau pline de articole despre influenţa vremii asupra sănătăţii. Acestea nu vorbeau despre temperatura resimţită, dar ideea era prezentă printre rânduri”, spune un alt climatolog. Noţiunea de temperatură resimţită era folosită de agricultori, care ştiau bine că dezvoltarea vegetaţiei era diferită în funcţie de temperatură şi vânt. Trebuie amintit că biometeorologia a fost multă vreme întinată de nazism.

‘Nazismul a sporit cercetările, între cele două războaie mondiale, asupra indicilor care măsurau starea bună a corpului uman, pentru a determina climatul cel mai propice dezvoltării unor oameni mai puternici şi mai activi’, adaugă Martine Tabeaud. Pe continentul american, nu existau aceleaşi tabuuri în ceea ce priveşte biometeorologia.
În anul 2000, americanii şi canadienii au încurajat tinerii să continue dezvoltarea acestei ştiinţe, conştienţi de necesitatea de a revizui indicele imperfect al lui Siple şi Passel, pentru a-l utiliza mai ales în cazul soldaţilor supuşi la condiţii extreme.

Ei au elaborat un model de răcire eolian, testat pe un manechin acoperit cu un strat bun conducător de căldură. În 2001, au efectuat testul pe oameni. Doisprezece adulţi, având pe faţă senzori care măsurau pierderile de căldură, au mers în condiţii diferite de temperatură şi de vânt într-o incintă eoliană de răcire.
‘Au înaintat până când pielea lor a căpătat un aspect de ceară, simptomatic pentru pierderea rezistenţei pielii şi apariţia primelor degerături superficiale reversibile’, explică Michel Ducharme, medic la Departamentul de cercetare¬dezvoltare al ministerului canadian al Apărării.

Formula matematică de calcul a indicelui de răcire eolian a fost adaptată, pentru a corespunde cu ansamblul datelor strânse în cursul experienţei. Indicele canadiano-american a fost preluat de Franţa pentru alcătuirea hărţii de atenţie la frig sever în privinţa persoanelor fără adăpost. Însă acest indice va fi detronat poate de noul indice climato-termic universal (UTCI), stabilit după opt ani de cercetări realizate sub egida Societăţii Internaţional de Biometeorologie şi Organizare Meteorologică Mondială (OMM).

Indicele se bazează pe cuantificarea schimburilor termice între corpul uman (au fost luate în considerare aproape 60 de părţi ale corpului) şi aerul înconjurător. ‘Este mult mai complet şi întrerupe abordarea empirică a indicelui windchill. Însă rezultatele aferente celor doi indici sunt apropiate’, recunoaşte Pierre Bessemoulin, preşedintele comisiei de climatologie al OMM.

Biometeorologia are un viitor consistent. Indicele sunt stabilite pentru un adult standard, dar copiii, din cauza sistemului respirator în formare, sunt mai vulnerabili, la fel ca persoanele în vârstă a căror circulaţie a sângelui este mai puţin eficientă sau cele neobişnuite cu temperaturile extreme. Experienţa canadiană a dezvăluit un proces fiziologic de adaptare la frig.

Ca reacţie la frig, vasele sanguine se contractă pentru a păstra temperatura corpului şi a evita pierderea excesivă de căldură. Nordicii, care trăiesc în frig, au dezvoltat o protecţie genetică împotriva degerăturilor: sub un numit nivel al temperaturii pielii, vasele se dilată un timp scurt pentru a trimite un flux de sânge cald spre zona în pericol, împiedicând-o astfel să îngheţe; apoi, vasele se contractă din nou.

Hărţile de atenţie sunt destinate persoanelor care locuiesc în zonele respective, nefiind adaptate persoanelor care se deplasează şi nu cunosc, de cele mai multe ori, condiţiile meteo şi consecinţele lor. Prin urmare, ele prezintă mai multe riscuri, avertizează La Croix.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.