Maestrul Mozart milionarul

0

Situaţia financiară a celebrului compozitor Wolfgang Amadeus Mozart a fost, se pare, cu mult mai bună decât se presupunea până acum, acesta nefiind în niciun caz ‘un geniu sărăcit’, scrie ziarul austriac Die Presse, bazându-se pe informaţiile dintr-o nouă carte referitoare la Mozart.

‘Dorinţa şi speranţa mea este să-mi fac rost de onoare, faimă şi bani’, se poate citi în scrisorile lui Mozart. Acest lucru i-a şi reuşit compozitorului, dacă este să dăm crezare recentei cărţi a fostului rector al universităţii Mozarteum din Salzburg, Guenther G. Bauer.

Conform lui Bauer, Mozart a câştigat extrem de bine în cei 11 ani petrecuţi la Viena (din 1781 până în 1791) încasând – în echivalent actual – între unu şi două milioane de euro, aproximativ la fel de mult cât a câştigat Joseph Haydn în cele şase decenii de creaţie ale sale şi de zece ori mai mult cât a câştigat tatăl său, Leopold, în întreaga sa viaţă.

Această constatare, făcută de Bauer în cartea sa intitulată ‘Mozart – Bani, Faimă şi Onoare’ (apărută la editura Karl Heinrich Bock), este în contradicţie totală cu opinia larg răspândită cum că Mozart era un sărăntoc, un geniu neînţeles, care nu se descurca financiar. La urma urmei el i-a lăsat moştenire soţiei sale Konstanze ‘doar 3.000 de guldeni’ şi a fost aruncat se spune la groapa săracilor. Această ultimă opinie eronată a fost deja de mult contrazisă, dat fiind că pe atunci acestea erau obiceiurile de înmormântare.

De două decenii, cercetătorii se străduie să contrazică părerile referitoare la aşa-zisa sărăcie a lui Mozart. Rezultatele nu au fost până acum destul de convingătoare, problema principală fiind dispariţia registrelor de încasări şi cheltuieli ale lui Mozart. Din cauza lipsei de dovezi, cercetarea cazului Mozart ajunsese la capătul ei.

Bauer însă s-a gândit la o altă abordare a problemei, fiind ajutat de întâmplare. Acum cinci ani, povestea el, i-a căzut în mână o broşură din 1788, o aşa numită ‘tabelă exactă de calcul pentru funcţionarii care au salarii între 500 şi 1.000 de florini’ (Genaue Rechnungstafel für Beamte, welche 500 bis 1000 fl. Besoldung haben). În broşură sunt prezentate detaliat costurile unei vieţi conforme rangului la Viena, inclusiv toate cheltuielile pentru mâncare, chirie, îmbrăcăminte, iluminat, servitori, medic sau farmacist.

Conform calculelor din broşură, un funcţionar mediu nu se putea descurca cu doar 1.000 de guldeni. În acel moment lui Bauer i-a venit ideea să încerce aceleaşi calcule în cazul lui Mozart, împreună cu 24 de colege şi colegi începând să reconstituie cu minuţiozitate viaţa cotidiană din anii 1780.
Rezultatele cercetării pot fi acum găsite în cele 17 capitole ale cărţii sale, fiind analizat cu această ocazie costul locuinţei, încălzirii, iluminatului, mâncării şi băuturii, servitorilor, îmbrăcămintei, frizerului, călătoriilor, instrumentelor, mobilierului, medicului şi balurilor.

Chiar şi curele de tratament ale Konstanzei Mozart au fost estimate în bani, la fel ca şi donaţiile pentru biserică şi francmasoni. Nu se poate desigur reconstitui suma de bani risipită la jocuri de noroc de către Mozart, însă acesta în niciun caz nu şi-a pierdut toată averea la jocurile de noroc, este de părere profesorul Bauer.
Cea mai mare parte a veniturilor lui Mozart s-au dus pe stilul său de viaţă costisitor, aproape aristocratic, pe care, printre altel, e chiar trebuia să-l ducă, dat fiind că îşi petrecea vremea în anturajul păturii superioare a societăţii vieneze şi pe la curtea imperială.

Bauer consideră că totalul cheltuielilor lui Mozart, în anii petrecuţi la Viena, se cifrează la circa 55.677 de guldeni, de două ori mai mult decât se credea până acum. Pe an, aceasta înseamnă în medie cel puţin 5.000 de guldeni (între 73.500 şi 150.000 euro). Unii ani au fost desigur mai slabi iar din această perioadă provin şi cunoscutele scrisori de ‘cerşit’ ale compozitorului către prieteni şi simpatizanţi. Au existat însă ani în care venitul său depăşea probabil 10.000 de guldeni.

În ce priveşte provenienţa acestor sume aşa de mari, Bauer enumeră, la fel ca şi alţi cercetători ai vieţii lui Mozart dinaintea sa, o serie de posibile surse suplimentare şi anume onorarii pentru concerte rămase necunoscute până acum, vânzări neînregistrate de partituri, venituri neînregistrate din lecţii de muzică, cadouri sau profituri la jocuri de noroc. Ar putea fi în joc şi beneficii nebăneşti, precum chirii iertate sau nesolicitate.

Lăsând deoparte faptul dacă Mozart ştia sau nu să se descurce cu banii, care cu greu va putea fi clarificat fără registrele contabile, un lucru este evident şi anume că, dacă ar fi economisit (şi trăit) mai mult, nu este sigur că ar fi avut o situaţie mai bună. Haydn şi-a investit averea, de exemplu, în obligaţiuni publice şi private şi a pierdut aproape totul din cauza dramaticei inflaţii din perioada tulbure a războaielor napoleoniene.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.