ONG-urile care susţin proiectul Roşia Montană afirmă că mineritul în zonă trebuie să continue

0

Roşia Montană înseamnă minerit şi nimic altceva, iar mineritul în zonă trebuie să continue, afirmă într-un comunicat organizaţiile neguvernamentale susţinătoare ale controversatului proiect de exploatare a aurului şi argintului din Munţii Apuseni cu ajutorul cianurii.

‘Roşia Montană înseamnă minerit şi nimic altceva. Noi nu ne dorim decât ca mineritul, ocupaţia tradiţională a acestei aşezări, să continue. Avem cu toţii nevoie de un minerit responsabil şi modern, într-un mediu curat”, a declarat vicepreşedintele ONG Pro Dreptatea, Gheorghe Gruber, la finalul întâlnirii avute miercuri cu ministrul Mediului.
Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale prezente la întâlnire au exprimat şi unele puncte de vedere privind atitudinea publicului faţă de investiţia minieră. Astfel, mare parte a organizaţiilor active în zona Roşia Montană au reproşat opozanţilor proiectului necunoaşterea situaţiei de la faţa locului şi lipsa de informaţii credibile privind situaţia din regiune.

‘Ne exprimăm în mod categoric şi repetat dezacordul faţă de cei care se opun în mod nejustificat şi absurd bunăstării unor oameni care în prezent trăiesc la limita sărăciei, într-o zonă în care şomajul este de 90 la sută.
Organizaţiile care au o poziţie vehementă împotriva investiţiei miniere de la Roşia Montană, nu au nici un temei pentru a fi vocea comunităţii, nici să vorbească în numele unei comunităţi cu care nu au vreo legătură”, a declarat preşedintele ONG Pro Roşia Montană, Andrei Jurca. De asemenea, el s-a referit la ‘respectarea dreptului fundamental la un trai decent’.

‘Sperăm că autorităţile să ţină cont de părerea noastră şi să trateze cu seriozitate această investiţie’, a subliniat Jurca. La rândul său, preşedintele Asociaţiei Culturale a Maghiarilor Abrud a spus că doreşte ca proiectul minier de la Roşia Montană să fie evaluat cât mai repede şi ‘dacă respectă legislaţia de mediu în vigoare, această investiţie să fie demarată pentru binele comunităţii pe care o reprezentăm şi al întregii ţări”.

Reprezentanţii organizaţiilor participante şi-au exprimat speranţa că procesul de discutare a proiectului, în deplină transparenţă şi în spiritul dialogului onest va continua, în vederea găsirii soluţiilor adecvate situaţiei din zonă, se mai arată în comunicatul ONG-urilor susţinătoare.
Pe de altă parte, Academia Română a declarat că depozitele de aur din subsolul României reprezintă o resursă neregenerabilă de importanţă strategică naţională, proprietatea statului român, a cărei soartă nu poate fi decisă numai de autorităţile locale.

În acest sens, Biroul Prezidiului Academiei Române a apreciat că decizia cu privire la oportunitatea exploatării resurselor aurifere şi argintifere din Munţii Apuseni ar trebui luată prin consultarea întregii populaţii a ţării, eventual printr-un referendum naţional.
După ce anul trecut a adoptat o lege care interzice folosirea cianurilor în exploatările miniere, Ungaria a exprimat dorinţa ca restricţia să fie extinsă la toate ţările din Uniunea Europeană.

Ungaria şi România au fost afectate acum 10 ani de o catastrofă ecologică fără precedent. La 30 ianuarie 2000, digul iazului de decantare de la mina Aurul (deţinută de compania australiană Esmeralda) s-a rupt şi aproximativ 100.000 metri cubi de apă cu cianură şi metale grele au ajuns în râul Săsar, iar apoi în Tisa şi în Dunăre. Bazinul Tisei era considerat ca fiind unul dintre cele mai curate din Europa, adăpostind cel puţin 20 de specii protejate de peşte.

În urma accidentului, mii de tone de peşte au murit în România şi Ungaria. De asemenea, nenumărate păsări şi mamifere au murit mâncând peşte otrăvit, iar terenurile şi fântânile localnicilor din apropierea iazului au fost otrăvite. La patru săptămâni de la accident, urme de cianură au fost identificate şi în Delta Dunării, respectiv la aproximativ 2.000 de kilometri distanţă de locul deversării substanţelor toxice.

Conform estimărilor oficiale, au fost necesari cinci ani pentru repopularea cu peşte a râurilor afectate şi vor fi necesari încă 10 ani pentru refacerea totală a florei şi faunei.
Compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) şi-a propus să extragă din Munţii Apuseni, timp de 16 ani, aproximativ 300 de tone de aur şi 1.400 tone de argint de la Roşia Montană, în cadrul procesului tehnologic urmând a fi folosită, zilnic, o cantitate de 40 de tone de cianură. În total, vor trebui stocate peste 2 miliarde de tone de substanţe toxice.

RMGC este înfiinţată în anul 1997, având ca acţionari compania minieră de stat Minvest Deva (19,3 la sută), firma canadiană Gabriel Resources (80 la sută). Alţi acţionari minoritari deţin 0,7 la sută, potrivit site-ului companiei.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.