Un joc virtual simulează un război de cucerire a Ardealului de către trupele maghiare şi aliaţii lor

0

La 29 decembrie 2009, orele 8.45 dimineaţa, forţele maghiare şi aliaţii lor au dat o lovitură concertată apărării româneşti în zona Crişurilor.

Atacul surpriză a luat complet pe neaşteptate Statul major românesc, deşi perspectiva războiului plutea deja în aer de săptămâni întregi. Acest eveniment a dat naştere unui nou conflict, care mai apoi s-a extins la nivel mondial.

Nu este vorba desigur de ceva real ci de lumea virtuală a unui joc online care, sub numele de eRepublic (joc de strategie), cucereşte tot mai mulţi adepţi pe Internet, scrie ziarul ungar Magyar Nemzet. ‘Trebuie să ne pregătim de un atac concertat asupra Ungariei dinspre România, Croaţia şi Slovacia, respectiv din partea SUA asupra coloniilor noastre din Asia.
Ce va aduce viitorul este sub semnul întrebării, însă este sigur că nu ne vom plictisi’, explica fostul preşedinte al comunităţii virtuale eUngaria, Feherlofia Koppany. Pe site-ul denumit eRepublic (www.erepublik.com), istoria a luat-o puţin înainte.

Această comunitate virtuală, care a luat naştere acum 3 ani în România şi care de atunci s-a îmbogăţit cu jucători inclusiv din SUA şi Brazilia, numărând aproape 380.000 de participanţi, porneşte de la particularităţile geografice ale planetei actuale, de la ţările existente şi de la structurile politice şi economice, însă de aici încolo calea este lăsată liberă. Grupuri dintr-o ţară pot să se alieze cu alte state, imperii financiare sunt răsturnate, se formează partide iar participanţii trăiesc febra alegerilor.

Republica virtuală eUngaria, condusă actualmente de preşedintele virtual ‘Weisz Manfred Huba’, a fost lovită deja de la început de o agresiune militară. Ţinând cu dinţii de ambiţiile lor cunoscute din istorie, jucătorii români au pornit un atac imediat asupra eUngariei şi deja una două nu au mai rămas eUngariei decât comitatele din vest.

După lupte mai lungi sau mai scurte şi după o înaintare serioasă, în urma unei ofensive neaşteptate pornite la sfârşitul lui decembrie s-a reuşit în ianuarie recucerirea Ardealului şi a zonei Partium (porţiune din regatul Ungariei, atribuită prin tratatul de la Speyer, din 1570, principelui transilvan Janos Zsigmond (Ioan Sigismund, actualmente înglobând cu aproximaţie judeţele din nord-vestul României, n.red.).

De această revanşă istorică eUngaria nu s-a bucurat însă prea mult pentru că lipsea forţa economică necesară recuceririi acestor teritorii iar trupele ungare au trebuit să sune retragerea. Tabăra ungară de circa 24.000 de oameni se pierde pe lângă ‘mari puteri’ precum Polonia, cu 40.000 de oameni.
Din păcate – iar aici se răzbună faptul că, aşa cum se observă în ultima vreme, ungurii au întors neloial spatele prietenului milenar – polonezii se pot întoarce şi ei contra ungurilor, care deocamdată nu prea pot conta pe ei ca aliaţi, motiv pentru care jucătorii aşteaptă întăriri de la compatrioţi.

În acest joc, Polonia este oricum membru al sistemului de alianţe inamic. Acest lucru se datorează faptului că Germania, încă după startul jocului a ocupat în întregime Polonia, care şi-a recâştigat independenţa cu ajutorul Suediei. În acest timp, Ungaria şi-a umplut vremea cu ocuparea Slovaciei iar apoi a ajuns sub oprimarea românească, aşadar mai întâi nu a vrut iar mai apoi nu a putut să-i ajute pe polonezi.

În această lume virtuală motorul îl reprezintă lupta, bătăliile, războaiele şi desigur cuceririle. ‘Există însă economie, cel interesat putând în scurtă vreme să construiască un imperiu de companii sau să devină un rechin financiar. Există politică, partide, parlament şi alegeri, iar cine are o astfel de orientare acela se poate cufunda în politică şi polemici parlamentare, probleme constituţionale şi campanii electorale.

Există jurnalism sau diplomaţie, aici putând fi încheiate tratate internaţionale cu diplomaţi ai altor ţări sau putând fi descoperite planurile de război ale inamicului’, explica unul din participanţii la joc. Motorul principal al jocului este însă războiul. Aşa cum formula Zrinyi Miklos (1620-1664, ban al Croaţiei şi poet, erou al luptei antiotomane din secolul XVII, n.red.):
‘De arme, arme, arme este nevoie şi de hotărâre vitejeascăľ. “Putem spera: în această lume virtuală, chiar dacă cu rezultate mai modeste, există, iată, o armată vizibilă”, comentează în final Magyar Nemzet.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.