Două milenii de istorie a cruzimii umane, într-un dicţionar

0

În rafturile librăriilor din Italia iese la 4 februarie un dicţionar al răutăţii umane, care prezintă 41 de portrete ale celor mai crude personaje din toate vremurile – regi, regine, despoţi, împăraţi, preşedinţi şi simple persoane care au în comun perfidia şi gustul de a ucide nevinovaţi.

Cartea se intitulează “Cele mai rele personaje din istorie” (Editura Newton Compton, 576 pagini, preţ 12 euro) şi este scrisă de două autoare: Shelley Klein, o scriitoare britanică cu o experienţă deosebită în operele de comunicare şi londoneza Miranda Twiss, licenţiată în engleză şi istorie, la Goldsmiths’ College, din cadrul Universităţii din Londra, unde şi-a dat şi doctoratul în cercetare istorică.

Ea a colaborat la diferite cotidiene şi reviste, printre care ‘Evening Standard’, ‘Sunday Times’ şi ‘Vogue’, informează cotidianul italian Il Giornale, în ediţia de joi, şi site-ul cafeletterario.
“Ce face ca răul să fie atât de fascinant? Răsfoind paginile istoriei este greu să găseşti vreun alt subiect care să fi interesat mai mult decât acesta omenirea. O carte care vorbeşte despre răutatea omului este mai pasionantă decât una care vorbeşte despre bunele acţiuni ale oamenilor.

Răul distruge integritatea, liniştea şi bunăstarea societăţii ‘normale’, şi totuşi suntem bolnavi de el, poate în sepranţa de a învăţa din greşelile noastre, dar mai probabil din dorinţa perversă de a cunoaşte nenorocirile altuia, în timp ce noi ne consolăm cu gândul că anumite lucruri nu se vor putea întâmpla niciodată”, scriu autoarele.
Dicţionarul expune o galerie de chipuri foarte cunoscute, dintre care mulţi intraţi în istorie, iar alţii legaţi, în prezent, încă de cronica neagră. Este cazul Karlei Homolka, violatoare de adolescenţi şi veriga finală a unui lanţ lung de două mii de ani.

Cartea ar putea fi încadrată şi ca o istorie milenară a răutăţii umane. Nu este întâmplător faptul că se pleacă de la Irod cel Mare, primul măcelar al omenirii care a ordonat uciderea tuturor nou¬născuţilor în intenţia de a-l elimina pe Iisus, temându-se că acesta îi va uzurpa tronul. Treptat, se ajunge la portrete “exemplare” şi alte chipuri din epoca romană, precum Caligula, împăratul nebun care l-a numit senator pe propriul său cal, sau Messalina şi împăratul de care era legată aceasta, Nero.

Prin urmare, este vorba de profilurile a 41 de personaje faimoase preluate din antichitate, precum Atila sau Gingis Han, pentru a se apropia încet de profilurile altor monştri, precum legendarul conte Dracula sau teribilul şi implacabilul inchizitor spaniol Torquemada, a cărui cruzime a devenit proverbială.
Se deschide apoi secţiunea dedicată regilor şi reginelor, printre care se detaşează numele Mariei Tudor, supranumită “Maria cea Sângeroasă”, Ivan cel Groaznic, Ecaterina a Rusiei şi Rasputin.

Nu sunt numai suverani. Şi dictatori şi şefi de stat şi-au adus o contribuţie considerabilă la istoria cruzimii. A se avea în vedere Hitler şi Stalin, cărora le este rezervat un loc de onoare în această galerie de chipuri mult urâte, în care figurează şi Anastasio Somoza, “Papa Doď Duvalier, dictatorul haitian care a inventat grupul represiv al “tonton macoute”, ce semăna teroarea pe insula caraibiană.

“Toţi au comis crime împotriva umanităţii pentru care nu există nici scuze nici justificări”. În introducere, Shelley Klein pune o întrebare: “Aceşti indivizi despotici au fost, sau sunt, cu adevărat nebuni? Ar fi uşor pentru noi să credem acest lucru, dar ar fi o explicaţie prea simplă. Fără îndoială că în spatele acţiunilor lor se ascund alte motive”. Delictele şi atrocităţile nu sunt descrise prea detaliat deoarece este mai important să înţelegi de ce au fost comise.

Din galerie mai fac parte şi coreeanul Kim Ir Sen, chilianul Pinochet, soţii români Nicolae şi Elena Ceauşescu, ugandezul Idi Amin Dada, Robert Mugabe din Zimbabwe şi Saddam Hussein.
Oare cei 41 sunt toate personajele cele mai rele din istorie? Cu siguranţă că lui Shelley Klein şi Mirando Twiss, care au realizat împreună volumul, la patru mâini, le-au scăpat şi alte personaje exemplare din această clasificare a ororilor.

Tot aşa cum, odată cu trecerea timpului, acest proiect editorial va putea cu siguranţă să crească prin reactualizări cu noi recruţi ai ororii. Poţi să pariezi că vor exista şi alte astfel de personaje, scrie Il Giornale, chiar dacă speranţa unei omeniri mai bune este ultima care moare.
Ucideri, răpiri, violuri, delicte violente, torturi, masacre, Holocaust, exterminări din raţiuni politice, rasiale, religioase: iată o sinteză extremă asupra a ceea ce a fost capabilă omenirea să facă în 2000 de ani de istorie. Din păcate, sunt posibile numai adăugiri.

Valoarea textului stă în faptul că este documentat şi extrem de variat: un repertoriu, dar şi o analiză critică. De fiecare dată când un dictator moare, este comisă o atrocitate sau lumea află despre torturile practicate împotriva celor care au trăit sub un regim sau altul, inevitabil se aude strigătul că astfel de lucruri nu mai trebui permise.
Din păcate, fapte de acest gen continuă să se repete de la un continent la altul şi deşi ne aflăm în secolul al XXI-lea există încă oameni care suferă din cauza unor indivizi a căror natură psihopată sau pasiuni ideologice cer supunerea sau anihilarea celor guvernaţi de ei.

Raţiunile care îi împing pe tirani nu mor niciodată, ceea ce, din păcate, nu se poate spune şi despre victimele lor. Este interesant de notat că dintre tiranii descrişi, Stalin trebuie considerat nu numai cel mai nemilos ci şi cel mai convingător. Niciun alt dictator în viaţă sau defunct nu a mai fost venerat ca erou în măsura în care a fost tiranul rus şi nu numai în ţara sa, ci în întreaga lume.
Stalinismul a fost şi este o doctrină care exercită încă o enormă fascinaţie asupra unor persoane de orice provenienţă socială. Spre deosebire de Stalin, influenţa lui Hitler este mai puţin ideologică şi mai mult rasistă.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.