Otrăvirea lui Iuşcenko nu a fost lămurită nici astăzi

0

Se pare că ancheta asupra autorului otrăvirii lui Viktor Iuşcenko, care se opunea în acea epocă puterii ucrainene, nu a putut să-l incrimineze pe marele său vecin, Rusia.

Pe 23 octombrie 2004, Iuşcenko, cu faţa desfigurată după otrăvirea cu dioxină, saluta mulţimea adunată la un miting înaintea alegerilor prezidenţiale, evocă cotidianul francez La Croix.

Pentru Viktor Iuşcenko, există înainte şi după. Ajuns la putere în 2005, prin Revoluţia portocalie, preşedintele ucrainean este marcat pentru totdeauna de urmele otrăvirii cu dioxină. Acum se pregăteşte să-şi părăsească postul, după cinci ani, însă ancheta asupra tentativei de omor s-a împotmolit. Sunt căutate oficial două persoane în cadrul investigaţiei:
Igor Smesko, fostul şef al serviciului de securitate ucrainean (SBU) şi fostul său adjunct, Volodimir Satsiuk, persoane care nu sunt încă acuzate. Se crede că amândoi ar fi acum în Rusia.

Un grup special de anchetă a fost constituit în februarie 2005 în cadrul Parchetului general ucrainean care să se ocupe de această afacere. Iuşcenko şi-a exprimat de mai multe ori încrederea în această echipă, condusă de o femeie, care dispune de puteri de investigare extinse. În decembrie 2009, câţiva anchetatori au mers la Moscova şi au desfăşurat interogatorii la ambasada Ucrainei timp de 15 zile.

La convocare au răspuns doar martori voluntari şi nu s-a spus nimic despre această acţiune. Preşedintele Iuşcenko a declarat în septembrie 2009 că ancheta „s-a sfârşit, că suspecţii sunt în Rusia, iar numele lor este cunoscut de autorităţile ruseşti”.
Însă aceste declaraţii n-au fost urmate de acte oficiale. O comisie de anchetă parlamentară a pus la îndoială, anul trecut, chiar şi existenţa otrăvirii, spunând că şi alte motive puteau provoca desfigurarea preşedintelui: o intoxicaţie alimentară sau o operaţie estetică ce s-a sfârşit prost.

Aceste îndoieli au revoltat-o pe dr. Olga Bogomoleţ, care a fost medicul personal al lui Iuşcenko imediat după otrăvire. Medicul, care conduce o clinică dermatologică privată din Kiev, îşi aminteşte cum s-a ocupat de preşedinte: ‘Nu-l cunoşteam pe Viktor Iuşcenko. În decembrie 2004, un confrate mi-a cerut să primesc o persoană importantă, fără să-mi spună despre cine este vorba.

A venit Viktor Iuşcenko şi mi-a cerut să fac mai puţin vizibile rănile de pe faţa lui înainte de ceremonia de învestire. După câteva săptămâni, mi-a cerut să devin medicul lui personal. Trebuia să călătoresc cu el, să-i administrez tratamentul zilnic, în conformitate cu protocolul stabilit de profesorul Saurat (din Elveţia). Trebuia să-i împărtăşesc rezultatele şi să particip la discuţiile între toţi medicii care lucrau la cazul său.

Am făcut asta până în octombrie 2005.’ Ea îşi aduce aminte cât de grea a fost lupta împotriva otrăvirii: ‘Dioxina crea un fel de ‘fermoať în celulele grase. Atunci, nimeni nu avea antidotul. Căutam un mijloc să deschidem ‘fermoaruľ. Tot corpul îi era acoperit de răni care păreau că aveau viaţă proprie. Ne-a luat ceva timp până să înţelegem că, prin răni, corpul elimina dioxina.’

A explicat şi cum a procedat pentru a limita efectele otrăvii: ‘Îi făceam mici intervenţii chirurgicale, până la două pe zi, lucru care făcea să aibă uneori 10-20 răni mici, acoperite cu bandaj.
Uneori suferea cumplit, dar nu l-am auzit niciodată plângându-se. Constituţia sa solidă i-a permis să supravieţuiască. A slăbit 10-15 kg. Durerea a durat cam şase luni. Apoi, starea lui s-a îmbunătăţit şi a trebuit să se obişnuiască cu noua lui faţă. A făcut-o singur, fără psihoterapie.’

Răspunzând la o întrebare asupra motivelor pentru care ancheta nu s-a sfârşit, medicul pomeneşte de situaţia deosebită în care s-a desfăşurat: ‘Imediat după otrăvire, medicii credeau că avea 70% şanse de supravieţuire. După o lună, doar 10%. Pronosticul vital scădea de la o zi la alta. În acea perioadă, situaţia politică era foarte tensionată.

Când cineva se găseşte într-o astfel de situaţie, vrea să supravieţuiască. Priveşte spre viitor… Prin urmare, ancheta a început mult după perioada critică şi s-a pierdut timp preţios. Dacă o investigaţie începe la atâta timp după o crimă, găsirea probelor este foarte dificilă.’
Ea consideră că Iuşcenko a fost incontestabil victima unei tentative de omor prin otrăvire cu dioxină: ‘Pentru mine, nu există nici cea mai mică îndoială. Spun asta după toate testele pe care le-a făcut şi semnele clinice pe care le prezenta.’

Numeroase analize efectuate în laboratoare occidentale au confirmat diagnosticul. Viktor Iuşcenko avea în corp o doză de dioxină de 10.000 de ori mai mare decât cea normală. Astăzi este considerat vindecat. Oleg Ribatciuk a fost unul din cei mai apropiaţi colaboratori ai preşedintelui. În 2004, a fost directorul său de campanie. Şi el pomeneşte de timpul pierdut, de ezitările anchetatorilor. Se miră, de exemplu, că n-a fost audiat decât la patru ani de la evenimente:

‘Eram singurul care lucra cu Viktor Iuşcenko din 1992. Eram unul din apropiaţi. Timp de 4 ani, nimeni nu m-a audiat!’ Versiunea cea mai vehiculată este cea a otrăvirii pe 5 septembrie 2004. A doua zi, candidatul s-a simţit prima oară rău. Dioxina i-ar fi fost administrată în timpul unei mese la Volodimir Satsiuk, adjunctul şefului SBU, la care au participat încă trei persoane:

şeful SBU, Igor Smesko, Viktor Iuşcenko, şi prietenul său David Jvania, un miliardar care organizase întâlnirea în cadrul căreia urma să fie abordată neutralitatea SBU în timpul alegerilor. A mai trecut o lună până la stabilirea diagnosticului de otrăvire. Ancheta a început doar după venirea la putere a lui Iuşcenko, la sfârşitul lunii ianuarie 2005. S-au pierdut astfel 6 luni.
Duminică, 7 februarie, se desfăşoară în Ucraina al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Preşedintele în exerciţiu nu participă, fiind eliminat din primul tur. Probabil că, după ce va pleca de la putere, ancheta se va împotmoli definitiv, încheie La Croix.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.