„Bomba” Fiumicino din Italia

0

În pofida alarmei privind terorismul, aeroportul internaţional din Roma, Fiumicino, rămâne vulnerabil, un teritoriu al nimănui. Un reporter de la revista L’Espresso a pătruns în zona de securitate a aeroportului, depăşind barierele şi intrând în birouri, constatând că acestea rămân nesupravegheate noaptea.

Aeroportul din Roma ar trebui să fie un bunker, o fortăreaţă supravegheată 24 de ore din 24, în schimb nu se întâmplă aşa. În fiecare noapte există o falie în securitate: detectoare de metale închise, porţi de acces nesupravegheate, check-in şi birouri lăsate deschise.
Timp de cel puţin două ore zonele off limits ale terminalului T3, cel internaţional, devin accesibile oricui. Teoretic, chiar cu arme şi explozibil la purtător. Aceasta în timp ce guvernul Berlusconi impune achiziţionarea de body scannere, sistemele moderne cu unde radio care “dezbracă” pasagerii.

Cu toate acestea, la escala cea mai mare a Italiei, o ţintă fixă pentru un milion de turişti, este posibil să eludezi controalele antiterorism. Vizita făcută de reporterul de la Espresso a început la puţin timp după ora unu noaptea, într-o duminică de la sfârşitul lui ianuarie. Tabelele electronice nu anunţau decolări înainte de orele 5.40 iar terminalul era semipustiu. Accesul ar trebui să se facă de la o singură poartă automată pentru fiecare nivel. Dar este pură teorie.

Fotocelulele sunt stinse iar intrările nesupravegheate se cifrează la patru. Pe un panou se poate citi: închis până la 5.30. E suficient să împingi uşa şi să intri fără a întâlni pe nimeni sute de metri. Nu e nevoie nici măcar să te camuflezi pentru a circula în zonele interzise. Pentru a ajunge la “gate-uri” ai nevoie de câteva minute. Urmăreşti display-urile pentru îmbarcări.

Ajungi la detectoarele de metale pe care guvernul vrea să le înlocuiască, aceleaşi unde în fiecare zi sunt controlate peste 90.000 de persoane. Dincolo de acele porţi magnetice se sechestrează totul: şi apa minerală a copiilor sau lichidul pentru lentilele de contact. “Pericol de atentate”, li se spune pasagerilor. Trebuie să-ţi scoţi cureaua, ceasul, pantofii. Medicilor li se controlează trusele, preoţilor li se scot crucile.

Puţine se vor schimba când se vor instala scannerele. Pentru că noaptea Fiumicino este teritoriul nimănui. Nu există alarmă, nici gardieni. După câteva zile echipa de la Espresso a pătruns a doua oară, tot noaptea. Din nou aceeaşi scenă: cale liberă. Niciun poliţist prin preajmă. Birouri vamale neîncuiate. Carabinieri în pauză nocturnă. Cineva ar putea ascunde explozibilul şi l-ar putea recupera dimineaţa după controlul normal.

Site-ul de pe Internet al Aeroporturilor din Roma celebrează planul de securitate. Trei noi săli operative “supravegheate constant de poliţie şi personalul Adr Security, pentru a adecva controalele la nivelurile internaţionale”, scrie pe web. Punctul de forţă al capitalei ce candidează la Olimpiada din 2020. Între timp, check-in-urile rămân nesupravegheate ore întregi.

Noaptea, Fiumicino este un parc de jocuri: poţi face de toate singur. Poţi sabota, strica, fura, te poţi conecta la reţeaua internă, şi mai ales poţi acţiona transportatoarele. Sub desk există o pedală neagră care pune în mişcare sistemul. Începe să se mişte după un semnal acustic, care durează trei sau patru secunde, dar nimeni nu-l aude. Nu se fac controale nici când alarma este conectată.

Şi totuşi, în interiorul aeroportului Fiumicino există zeci de km de benzi în mişcare, care deplasează valizele până în calele avioanelor Beoing. Desigur, este nevoie de eticheta cu codul de bare. O geantă abandonată care ar conţine explozibil ar putea sări în aer la primele ore ale dimineţii.
Majoritatea celor care dorm, mănâncă şi chiar urinează pe bănci nu sunt pasageri în aşteptarea plecării ci boschetari, un mic sat de disperaţi în interiorul aeroportului Leonardo da Vinci.

Degradarea şi indiferenţa sunt grave într-un climat în care de ani de zile domneşte alarma terorism. Un alt spaţiu interzis de pe Fiumicino care devine accesibil sunt birourile companiilor aeriene. Pe uşă scrie “Staff only” iar pentru a o deschide ai nevoie de o cartelă de identificare, în caz contrar se declanşează alarma. La 3 noaptea este însă dezactivată, e suficient să apeşi pe clanţă.

La biroul Alitalia Service, lângă computere şi o serie de dosare vezi înscrisul: “nu atingeţi”, dar te poţi instala comod, nu trece nimeni. La fel pe un coridor unde poţi vedea tablouri electrice fără protecţie şi unele servere de “storage”, în jargon arhivele informatice pentru păstrarea unor mari cantităţi de date. Un paradis pentru un hacker. Băncile de date ale check-in primesc numele, prenumele, zborurile şi destinaţiile de pe aeroportul care aspiră să atingă 50 de milioane de pasageri pe an.

Fiumicino se trezeşte încet pe la orele 3.30, apar şi angajaţii de supraveghere, unele detectoare de metale reintră în funcţiune. La ieşire te întâlneşti chiar cu patrule care revin din rondul de noapte al capitalei. “Astăzi zero titluri”, glumeşte un angajat. Nu a fost arestat nimeni. Roma doarme liniştită, încheie jurnalistul de la L’Espresso.

„Bomba” Fiumicino din Italia
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.