Diplomaţia discretă a lui Trichet pentru rezolvarea crizei datoriilor

0

Fie că îi place sau nu, Jean-Claude Trichet nu este doar preşedintele Băncii Centrale Europene. El este, practic, şi preşedintele Europei – sau cel puţin al celor 16 ţări care împart aceeaşi monedă, euro, comentează New York Times.

Pe hârtie, Uniunea Europeană tocmai şi-a desemnat un nou preşedinte la Bruxelles, iar singura responsabilitate a băncii de la Frankfurt este ţinerea în frâu a inflaţiei. Mai mult chiar, BCE aproape că nu dispune de niciun instrument formal pentru a veni în ajutorul unei ţări strâmtorate, aşa cum este acum cazul Greciei.
Însă, pe măsură ce investitorii se arată tot mai alarmaţi de nivelul ridicat al îndatorării Greciei, Spaniei şi Portugaliei, criza a evidenţiat slăbiciunea fundamentală a uniunii monetare.

Fără un braţ politic puternic care să garanteze că statele membre respectă limitele impuse de Tratat, îi revine lui Trichet responsabilitatea de a rezolva criza.
Într-o astfel de situaţie, spune Jörg Krämer, economist-şef la Commerzbank din Frankfurt, doar preşedintele BCE ‘are autoritatea şi expertiza’ necesare pentru a gestiona criza.

Sâmbătă, în cadrul reuniunii din Canada a miniştrilor de finanţe şi a preşedinţilor băncilor centrale din ţările G7, Trichet s-a arătat convins că Grecia va reuşi să strângă cureaua pentru a-şi atinge obiectivele fixate. ‘Ne aşteptăm şi suntem încrezători că guvernul grec va lua toate deciziile care vor permite atingerea obiectivelor’, a spus Trichet.

În urmă cu câteva zile, şeful BCE a părut să mustre guvernele europene pentru deficitele lor bugetare mari. ‘Atunci când împarţi cu alţii o monedă unică, eşti obligat, în contrapartidă, să ai o politică fiscală sănătoasă’, declarase el în urma reuniunii lunare a Consiliului guvernatorilor BCE.
Însă imediat după aceasta a făcut un gest prea puţin capabil să-i liniştească pe investitorii agitaţi: el a ţinut să sublinieze că, deşi deficitul mediu în cele 16 state din zona euro este de circa 6% din PIB, această valoare este cu mult sub cele înregistrate de Statele Unite şi Japonia, unde vor depăşi anul acesta nivelul de 10% din PIB.

Trichet susţine că problemele unui anumit stat din zona euro nu ar trebui să preocupe BCE mai mult decât preocupă problemele fiscale ale unui stat american Rezerva Federală de la Washington. Copleşit fiind de întrebări în legătură cu Grecia, Trichet le-a spus reporterilor: ‘Mă îndoiesc că, la o conferinţă de presă, Ben Bernanke (preşedintele Rezervei Federale) ar primi vreo singură întrebare legată de Alaska sau Massachusetts’.

În realitate, însă, Jean-Claude Trichet trebuie să fie mai deschis decât Bernanke deoarece el, ca preşedinte al Băncii Centrale Europene, operează cu mult mai multe constrângeri. Cea mai evidentă diferenţă dintre sarcina lui Bernanke şi a lui Trichet este că acesta din urmă nu are la dispoziţie un guvern central care să sprijine puternic euro.

Oficial, de luna trecută, Consiliul European, care reprezintă guvernele celor 27 de state membre UE, are – pentru prima dată în istorie – un preşedinte stabil, în persoana belgianului Herman Van Rompuy. Însă acesta are prea puţine puteri pentru a-i disciplina pe cei 16 membri ai zonei euro.
‘Principala problemă este inexistenţa unei uniuni politice. Acesta este cel mai mare motiv din spatele tuturor problemelor cu care ne confruntăm’, spune Krämer.

O altă mare diferenţă este aceea că Banca Centrală Europeană, spre deosebire de Fed, nu poate să cumpere obligaţiuni guvernamentale şi nici să ofere sprijin direct băncilor naţionale cu probleme.
Totuşi, în cursul recentei crize financiare, banca a demonstrat că poate da dovadă de creativitate în a găsi modalităţi de sprijinire a sistemului bancar european: a extins masiv volumul împrumuturilor acordate băncilor centrale, ajutându-le astfel să evite o criză şi mai gravă a creditului.

În actuala situaţie, BCE ajută Grecia acceptând obligaţiuni greceşti drept garanţii colaterale pe care băncile din Grecia le pot folosi pentru a lua bani cu împrumut. Atât timp cât Atena îşi menţine actualele ratinguri de creditare, obligaţiunile se înscriu în regulile BCE. Dacă însă situaţia se va înrăutăţi, guvernele europene vor fi cele care vor trebui să găsească o modalitate de a ajuta Grecia sau alte ţări strâmtorate, precum Portugalia.

Deşi se abţin de la orice gest care ar încuraja împrumuturi şi cheltuieli guvernamentale excesive, statele UE au dat de înţeles că vor face tot ce le stă în puteri pentru a preveni intrarea unui stat euro în incapacitate de plată.
Însă Comisiei Europene îi lipseşte expertiza pentru a gestiona amestecul delicat de stimulente şi ameninţări ce ar trebui să însoţească aceste măsuri de ajutorare, spun economiştii.

Anul trecut, când creşterea economică se prăbuşise în unele ţări din Europa de Est – precum Letonia, Ungaria şi România -, Bruxellesul a lăsat Fondul Monetar Internaţional să le vină în ajutor. În schimb, când vine vorba de un stat din zona euro, liderii europeni nu mai vor să apeleze la ajutorul FMI. În timp ce BCE nu poate ea însăşi să ofere bani pentru a ajuta Grecia, Trichet va avea probabil de jucat un rol discret, însă influent, în spatele cortinei.

Avantajul lui este că poate vorbi deschis, fără a se teme pentru realegerea sa. Mai îngrijoraţi ar trebui probabil să fie contribuabilii europeni, dacă ar şti cât de mult i-ar costa o astfel de operaţiune de salvare.
Totuşi, mulţi par să se fi resemnat. Martin Mann, proprietarul unei vinoteci din Frankfurt spune că se aşteaptă ca Uniunea Europeană să plătească pentru Grecia într-un fel sau altul. ‘În calitate de contribuabil, deja plătesc pentru o mulţime de prostii făcute de alţii. Ar trebui să fiu furios în fiecare zi’, spune el.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.