Guenter Verheugen: UE nu are nici o viziune legat de încotro se îndreaptă

0

Fostul comisar european Guenter Verheugen (extindere şi apoi industrie), al cărui mandat s-a încheiat marţi, a acordat publicaţiei germane Der Spiegel un amplu interviu, în care vorbeşte despre relaţiile UE-SUA, perspectivele unei forţe armate comune europene şi lipsa de viziune a UE.

Cu cei 27 de membri câţi are acum, faţă de 15 câţi erau acum zece ani, când el şi-a început mandatul de comisar european, UE a suferit o transformare dramatică, afirma Verheugen, arătând că s-au realizat multe, deşi au mai rămas deschise câteva chestiuni fundamentale, în interiorul UE părând să nu existe o viziune legat de încotro ne îndreptăm, neexistând un consens legat de unde ar trebui să fie în viitor frontierele UE sau despre cum trebuie definit rolul său în lume.

Importanţa strategică covârşitoare a relaţiei transatlantice nu se va schimba, este el de părere, americanii aşteptând mai multă participare în afacerile globale din partea europenilor, deşi ei nu sunt pregătiţi pentru asta. Europenii doresc să fie luaţi în serios ca parteneri de către americani, însă pentru aceasta trebuie să-şi dezvolte mai întâi capacităţile de a fi parteneri, crede Verheugen.

Actualmente, Europa nu este un actor global, continuă fostul comisar, însă în 10 sau 20 de ani va fi constrânsă că concureze cu noi superputeri economice, cu agende politice proprii, neputând juca un rol egal în caz că nu va avea o singură reprezentare în cadrul organizaţiilor internaţionale precum FMI sau Consiliul de Securitate şi deci nu va putea vorbi cu o singură voce.

Dat fiind însă efortul enorm făcut pentru a duce la bun sfârşit Tratatul de la Lisabona, există în Europa un consens ca UE să aştepte ceva vreme pentru a trece la abordarea altor chestiuni importante, dilema fiind aceea că este nevoie de mai multă Europă tocmai în acele domenii în care rezistenţa emoţională din partea statelor membre este cea mai intensă, de exemplu politica externă comună europeană.

Este de presupus că lucrurile nu se vor schimba curând iar de aceea asumarea unui rol global nu va fi posibilă câtă vreme Europa continuă să se considere în mod exclusiv o ‘putere soft’, fiind o iluzie să crezi că poţi duce politici globale doar prin acţiuni umanitare şi diplomaţie, pentru că este nevoie şi de mijloace pentru a implementa deciziile luate, crede Verheugen, fiind de părere că UE are nevoie de o forţă militară comună, din motive mai ales de eficienţă.

În ce priveşte legitimitatea pentru un astfel de proiect, Verheugen consideră că, dacă privim la UE ca la o asociaţie de ţări mai degrabă decât un stat în sine, atunci instituţiile de luare a deciziilor posedă un grad de legitimitate absolut suficient.

Un astfel de proiect de apărare european poate fi abordat, în opinia lui Verheugen, de acei şefi de guvern care posedă dorinţa fermă de a conduce precum şi o viziune europeană, însă tocmai acelor state membre actualmente cele mai puternice le lipsesc ambele condiţii.

Este nevoie de cel puţin trei ţări din grupul statelor membre celor mai puternice, care să nu formeze totdeauna un fel de alianţă de blocaj în cadrul UE, pentru a împiedica propunerile aduse în discuţie, crede fostul comisar.

Chestiunea acceptării de noi membri problematici va fim în opinia lui Verheugen, aceea care va demonstra câtă dorinţă de unitate există în realitate printre statele membre. Pentru el, părerea foarte răspândită, de exemplu printre germani, că extinderea trebuie să se încheie, ar fi o eroare fatală, Verheugen dorindu-şi ca politicienii germani să recunoască succesul celor două valuri de aderare, din 2004 şi 2007.

În cazul în care cineva neglijează să menţioneze rezultatele pozitive şi arată cu degetul doar la aşa-zişii copii problemă România şi Bulgaria – ceea ce ele nu sunt – atunci nu trebuie să surprindă că oamenii sunt suspicioşi legat de un viitor val de aderare.

Verheugen se declara totodată conştient de faptul că nimic nu a dăunat aşa de mult reputaţiei UE precum aderarea României şi Bulgariei, afirmând însă că, dacă este să fie întrebat care stat membru are cele mai mari probleme cu criminalitatea organizată atunci nu ar menţiona pe primul loc România şi Bulgaria.

În orice caz, este sigur că procesul de maturizare democratică, de care mai este nevoie acolo, nu ar fi încurajat dacă aceste ţări s-ar afla în afara UE, spune fostul comisar.

Referitor la ţările balcanice, Verheugen menţiona că acestea au obţinut perspectiva aderării încă din 1999, înţelegerea fiind ca, în schimbul perspectivei aderării, respectiva ţară să lucreze la crearea stabilităţii. Înţelegerea a funcţionat bine în unele părţi dar şi prost în altele.

Dacă unele ţări se situează acum ceva mai bine la acest capitol, altele, mai ales Bosnia-Herzegovina, reprezintă, în opinia lui Verheugen, un caz aproape irezolvabil. Această parte explozivă a Europei poate obţine stabilitate pe termen lung doar ca parte a UE, crede el, lucru valabil şi pentru Turcia care, în opinia sa, poate deveni mai europeană dacă este în interiorul UE. Este în interesul europenilor ca Turcia să aparţină familiei democraţiilor occidentale.

Una din problemele esenţiale ale secolului XXI este aceea legată de cum vor evolua relaţiile dintre Occident şi lumea islamică iar din acest punct de vedere înseamnă mult dacă o ţară de mărimea şi importanţa Turciei este sau nu membră UE.

Actualemente există însă un cerc vicios, continua Verheugen, şi anume semnalele negative din partea Europei schimbă direcţia politicii turce, în timp ce aceste schimbări sunt la rândul lor interpretate de cei care au trimis semnalele negative în primul rând drept confirmare a rezervelor lor.

Legat de limitele extinderii, Verheugen ţinea să menţioneze că regula spune că orice naţiune europeană care îndeplineşte condiţiile necesare poate solicita aderarea. Chiar dacă, de exemplu, aderarea Ucrainei sau Belarusului nu se află pe agendă, nu trebuie uitat că aceste două ţări sunt importante pentru UE, de exemplu în materie de politici energetice.
Verheugen se opune unei politici de extindere accelerate, care să depăşească angajamentele asumate şi nici nu caută noi membri, însă consideră realistă imaginea unei pieţe comune pan-europene, care să includă întregul continent şi de asemenea vecinii mediteraneeni.

Prin aceasta el se gândeşte la viitor, în condiţiile în care Europa este deja în competiţie cu economii precum China sau India iar în vitorul apropiat America Latină, zone mult mai mari ca Europa şi care continuă să crească în mod dramatic. Pentru a fi competitivi este nevoie de o piaţă europeană mai mare, care să includă chiar şi Rusia, spune el.

Referitor la timpul necesar punerii în aplicare a viziunii unei Europe de la Atlantic la Pacific, Verheugen declara că acest lucru a fost deja decis sub forma Politicii Europene de Vecinătate, fiind deja unul din obiectivele de politică europeană.

Aceasta va fi una din provocările majore cu care se va confrunta viitoarea echipă de conducere formată din preşedintele Comisiei, Jose Manuel Barroso, şefa politicii externe europene, Catherine Ashton şi preşedintele UE, Herman Van Rompuy.

Întrebat dacă o asemenea viziune vastă nu ar avea nevoie de lideri cu un profil mai proeminent, Verheugen afirma că au fost primiţi acei lideri asupra cărora statele membre au fost capabile să se pună de acord iar dacă există critici la adresa lor atunci trebuie întrebaţi Angela Merkel, Gordon Brown sau Nicolas Sarkozy. Noilor lideri trebuie însă să li se dea o şansă iar acesta este lucrul important, conchide fostul comisar european.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.