Leul saudit îşi pierde colţii

0

Numărul 2 al Al-Qaida din Peninsula Arabică a postat zilele trecute un comunicat pe Internet convocând la ‘războiul sfânť împotriva intereselor SUA şi Arabiei Saudite, în timp ce rebelii şiiţi din Yemen denunţau atacuri saudite ‘pe pământ şi aer’ cu victime mortale.

Neobişnuitul scenariu de război de-a lungul frontierei dintre Yemen şi Arabia Saudită este pentru mulţi confirmarea că leardeshipul mondial al ‘petromonarhiei’, chezaşă a locurilor sfinte Mecca şi Medina, se îndreaptă lent spre o eclipsă, notează ziarul ABC. În 2003, la doi ani după atentatele de la 11 septembrie, ţara mamă a lui Osama Ben Laden şi a 15 dintre cei 19 terorişti care au atacat SUA a fost nevoită să admită că poartă un război intern împotriva Al-Qaida.

Reţeaua teroristă a ‘fiului său rătăcitor’ are între obiective răsturnarea monarhiei Saudiţilor şi înlocuirea sa cu un regim integrist filo-taliban. De atunci, numărul morţilor în atacurile teroriste şi în ciocnirile cu poliţia în Arabia Saudită a crescut la câteva sute. După fuziunea ramurei saudite cu cea yemenită, Al-Qaida din Peninsula Arabică şi-a mutat centrul de operaţiuni în Yemen, care a devenit unul din principalele focare jihadiste din lume.

Această împrejurare şi revolta şiită yemenită a provocat un alt efect nociv: reînarmarea triburilor din sudul Arabiei Saudite pentru a se proteja împotriva rebelilor şi islamiştilor. De la crearea statului saudit, puterea centrală a avut mereu grijă să dezarmeze puterile tribale pentru a evita o situaţie, care ţinând cont de predispoziţia lor spre fracţionare, face ca ‘fiecare clan să scoată profit din schimbarea de echilibre’, potrivit afirmaţiilor editorialistului saudit Abdel Aziz al Knaan.

Acest pericol de implozie internă este mai mare în provincia din Est, unde minoritatea şiită saudită (circa 10 la sută din populaţia regatului) se simte discriminată de Riad în mod sistematic. Regimul celor 7000 de prinţi – moştenitori ai prolificului fondator al dinastiei Saudiţilor – nu ezită să pună o bună parte a nenorocirilor pe seama unui complot iranian menit să-i deplaseze leadershipul în Orientul Mijlociu.

Una din primele sarcini ale preşedintelui Obama şi ale secretarul său de stat al SUA, Hillary Clinton, a constat anul trecut în convingerea aliatului saudit că SUA nu au ca prioritate reconcilierea cu regimul Iranului.
Însă Riadului îi tremură mâinile ori de câte ori Teheran face o mutare şi se apropie de arma atomică, fără ca Washingtonul să meargă mai departe decât simplele ameninţări. Pe de altă parte, aşa numitul ‘plan saudit’ pentru conflictul israeliano-palestinian este pentru mulţi mort deja din naştere.

Pragmatismul calculat al Casei Albe depinde acum de un aranjament între puterile regale ale momentului: Siria, care teleghidează Libanul prin mişcarea sa de gherilă Hezbollah, Iranul care oferă sprijin moral şi logistic islamiştilor libanezi şi palestinienii din Hamas. Între timp, Riadul se mişcă precum un cocoş jumulit în acest ‘circuit palestiniano-israelian’, în timp calibrează cu grijă sentimentele antisaudite pe care le vor lăsa SUA la retragerea lor completă din Irak şi în Afganistan, când Obama se va decide până la urmă să pună capăt războiului.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.