Va ridica UE embargoul asupra armelor impus Chinei ?

0

Uniunea Europeană (UE) evaluează dacă să ridice embargoul privind armele, cu o vechime de 20 de ani, impus Chinei.

În opinia săptămânalului american Time, acest demers propus de preşedinţia semestrială spaniolă a UE ar viza ameliorarea relaţiilor cu Beijingul în lumina puternicelor divergenţe înregistrate privind modul în care să se înfrunte ameninţarea nucleară iraniană şi schimbările climatice.

Barack Obama nu este singurul care are o durere de cap de proporţiile Chinei. Şi lideri din Europa s-au confruntat recent cu Beijingul privind tot felul de probleme, de la comerţ şi schimbările climatice până la Iran. Dar poate că cea mai spinoasă problemă între Europa şi China este embargoul asupra armelor, care a fost instituit de la reprimarea sângeroasă a protestelor din Piaţa Tiananmen, în 1989, relatează revisita americană Time.

UE regândeşte acum această interdicţie de arme ce durează de 20 de ani. Spania, care deţine preşedinţia semestrială a UE până la 1 iulie, a cerut o revizuire a embargoului ca o modalitate de îmbunătăţire a relaţiilor cu Beijingul. “Suntem cu toţii conştienţi de noul rol pe care îl asumă China în lume”, a declarat ministrul spaniol de externe, Miguel Angel Moratinos.

Aceasta este o veste mare pentru China, mai ales având în vedere mânia ei declanşată de decizia recentă a SUA de a vinde arme în valoare de 6,4 miliarde dolari către Taiwan, pe care China îl priveşte ca o provincie renegată.

China spune că ridicarea embargoului este mai simbolică decât orice altceva – ar semnala o acceptare europeană a statutului ţării de jucător egal pe scena mondială. Interdicţia privind armele nu a împiedicat China, cu siguranţă, să devină o putere militară – bugetul său anual oficial al apărării se ridică la 70 miliarde dolari, cu toate că Pentagonul consideră că cifra reală ar fi de două ori mai mare.

Mai degrabă, Beijingul consideră embargoul drept depăşit şi jignitor, ţinând seama de faptul că statele care fac obiectul unei interdicţii de arme a UE sunt toate state paria – Congo, Coreea de Nord, Iran, Birmania, Somalia, Sudan şi Zimbabwe. Un embargou similar al UE împotriva Uzbekistanului a fost ridicat în octombrie, în pofida îngrijorărilor constante cu privire la drepturile omului în statul din Asia Centrală.

Europa ar putea beneficia în mod sigur de pe urma unor relaţii mai bune cu Beijingul, care a desconsiderat cererile diplomatice ale UE, şi a manifestat dispreţ faţă de încercările europene de a fi în mai mare măsură un lider global, în ultimii ani. În 2008, China a anulat un summit cu liderii UE, după ce preşedintele francez Nicolas Sarkozy s-a întâlnit cu liderul tibetan exilat, Dalai Lama.

Apoi, în decembrie 2009, China a executat un cetăţean britanic pentru trafic de droguri – primul european executat în China, în 50 de ani – în pofida condamnărilor venite din UE şi a pledoariei susţinătorilor care au cerut că el să fie scutit din cauza bolii sale mintale.

Totodată la conferinţa asupra climei de anul trecut, de la Copenhaga, liderii UE au fost şocaţi de dispreţul Chinei faţă de eforturile europene de obţinere a unui angajament semnificativ de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Tonul aspru din partea Beijingului, a fost chiar mai usturător atunci când UE sperase că noul său Tratat de la Lisabona – destinat să creeze o instituţie mai eficientă cu un preşedinte şi un ministru de externe puternic care să vorbească în numele său – va asigura blocului o prezenţă mai mare pe scena mondială. Dar, China a încercat în trecut să exploateze divizările interne ale UE pentru a-şi alimenta creşterea economică şi nu pentru a trata cu blocul ca un întreg.

Toţi membrii cei mai mari a UE, au abordat prieteneşte Beijingul privind un aspect sau altul, în speranţa de a garanta acorduri comerciale profitabile. Dar roata se întoarce în Europa. Charles Grant, director al “Centre for European Reform”, cu sediul la Londra, a publicat un document luna trecută în care susţine că europenii trebuie să cadă de acord asupra unui singur mesaj în relaţia acestora cu China, astfel ca Beijingul să nu poată juca jocul “divide et impera”.

În acelaşi timp, a spus el, UE ar trebui “să renunţe la ficţiunea unui parteneriat strategic care nu poate fi semnificativ cu astfel de sisteme de valori divergente, şi să se focalizeze pe un număr limitat de probleme asupra cărora China şi UE pot ajunge la un acord.

Ridicarea interdicţiei privind armele ar putea să nu fie atât de simplă, în condiţiile în care o rezistenţă puternică se manifestă deja împotriva ideii. Multe ţări din UE sunt îngrijorate de comportamentul din ce în ce mai ameninţător al Chinei faţă de Taiwan şi sunt reticente în a aproba o acumulare de arme care ar izola şi mai mult insula. Franţa se pronunţase pentru ridicarea embargoului în 2004, dar acum spune că trebuie să fie menţinut.

Parlamentul European se opune, de asemenea, ridicării interdicţiei atât timp cât Beijingul continuă să vândă arme unor ţări precum Zimbabwe şi Sudan, ale căror guverne sunt acuzate de Occident că comit sau sprijină acte de violenţă împotriva civililor. Şi UE ar trebui să examineze cu atenţie demersul care este în contradicţie cu cel al SUA, care a instituit propriul embargou privind armele asupra Chinei, subliniază Time.

François Godement, de la “European Council on Foreign Relations” şi preşedinte al Centrului Asia din cadrul Institutului de Studii Politice din Paris, spune că oferta spaniolă de revizuire a embargoului este prost concepută, deoarece nu a existat nicio menţiune privind încercarea de a obţine concesii de la China mai întâi. “Se pare că există unele aşteptări de bunăvoinţă viitoare chineză de natură nespecificată,” spune el.

“Dar, China a refuzat cu fermitate să ofere ceva în schimb.” Godement mai afirmă că europenii s-au amăgit mult timp că Beijingul îi va accepta ca parteneri egali, când, de fapt, China va continua probabil să pună la încercare blocul pentru punctele sale slabe şi divizare. În opinia sa, interdicţia ar trebui ridicată numai după ce Europa îşi va examina în profunzime politica faţă de China.

“Dacă există un lucru bun privind tonul strident al Chinei, este că a ajutat ţările mari din UE să-şi dea seama că nu pot merge pe cont propriu şi au nevoie de un front unit”, afirmă el, citat în final de publicaţia americană.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.