Cazul Greciei ar putea declanşa valul al doilea al crizei financiare

0

La reuniunea informală din 11 februarie a şefilor de stat şi de guvern din UE, pe agenda discuţiilor s-a aflat practic un singur subiect: cum poate fi Grecia ajutată cel mai bine să evite intrarea în incapacitate de plată, asigurând, în acelaşi timp, pieţele că celelalte ţări din zona euro cu deficite bugetare mari, precum Irlanda, Portugalia şi Spania, sunt încă pariuri sigure, scrie The Economist.

Deocamdată, europenii nu au prezentat decât elementele de bază ale unui posibil ajutor pentru Grecia. Fiind în joc mândria europeană, se impune o ‘soluţie europeană’, iar FMI va avea doar un rol consultativ. Efortul comun va fi condus de ţările cu cele mai largi buzunare, Franţa şi Germania, aceasta din urmă având încă unele rezerve.

O acţiune concertată a statelor UE limitează impactul politic în ţările care participă la planul de salvare. În plus, va exercita presiuni asupra Greciei să întreprindă reformele de care este nevoie şi să îşi reducă cheltuielile publice dacă doreşte să beneficieze de ajutorul european. Însă atunci când trebuie să se ia măsuri coordonate este mai greu să acţionezi hotărât, iar aceasta face ca pieţele financiare să fie foarte nervoase.

Fondurile vor fi limitate, probabil suficiente doar pentru a ajuta Grecia să îşi achite datoriile cu scadenţă imediată (în aprilie şi mai va trebui să returneze 20 de miliarde euro). Ajutorul ar putea avea forma unei garanţii de refinanţare sau chiar va presupune cumpărarea obligaţiunilor Greciei de către participanţii la planul de salvare.

Se vorbeşte că unul dintre motivele pentru care nu se doreşte implicarea FMI ar fi acela că directorul Fondului, francezul Dominique Strauss-Kahn, ar putea fi un rival al actualului preşedinte francez Nicolas Sarkozy în alegerile din 2012. Dacă Europa ţine acum la distanţă FMI, în cele din urmă ea ar putea fi nevoită să creeze o ‘clonă’ – Fondul Monetar European – care să gestioneze viitoarele crize similare celei din Grecia.

Deocamdată, această idee nu pare să se bucure de prea mare sprijin, multe ţări temându-se că înfiinţarea unei astfel de instituţii – cu personal şi buget propriu şi cu capacitatea de a colecta fonduri de pe pieţele de capital – ar semăna prea mult cu o uniune fiscală, iar aceasta ar fi greu de digerat. Pentru unii, salvarea Greciei marchează un nou val al crizei financiare globale.

Primul val a fost despre solvenţa băncilor; de această dată va fi vorba chiar despre solvenţa statelor suverane. Şi totuşi, problemele finanţelor publice greceşti s-au plămădit cu mult înainte ca băncile din diverse puncte ale globului să înceapă să se clatine.
Încă de când a trecut la euro, în 2001, datoria sa publică era deja de peste 100% din PIB. În pofida unui boom economic de lungă durată de care s-a bucurat zona euro, Grecia a făcut prea puţine pentru a-şi diminua deficitul.

După ce noul guvern a recunoscut, în octombrie anul trecut, că deficitul bugetar va fi aproape de 13% din PIB, adică de mai bine de două ori decât se prognozase iniţial, costurile creditării pentru Grecia au început să crească.
Investitorii au fost iritaţi şi de dezvăluirea că datoria Greciei fusese menţinută la un nivel mai scăzut tot prin ‘aranjarea’ actelor contabile, ‘omiţându-se’ facturile neplătite. În aceste condiţii, nici chiar programul dur de austeritate anunţat luna aceasta de guvernul de la Atena nu mai poate reface credibilitatea ţării.

Discuţiile despre un plan de salvare a calmat într-o oarecare măsură pieţele financiare, însă există temeri că lipsa de detalii concrete ar putea declanşa noi turbulenţe. Chiar în ziua summitului, euro – care tocmai ce începuse să se mai întremeze în raport cu dolarul – a pierdut din nou teren în faţa monedei americane. Unii eurocraţi (şi nu puţini greci) cred că zona euro este ţinta speculanţilor. Ei spun că povara datoriei nu este mai grea decât în alte părţi ale lumii dezvoltate.

OECD estimează că datoria publică a Marii Britanii şi a Statelor Unite va fi mai mare decât cea a zonei euro până în 2011, ca pondere din PIB. Problema pentru zona euro este că are unele puncte sensibile, precum Grecia, şi nu dispune de mijloacele necesare (cel puţin până acum) să dea drumul la credite de la confraţii mai strângători.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.