Penuria de apă, una din principalele provocări ale acestui secol

0

Penuria de apă ar putea fi una din principalele provocări economice ale acestui secol. Rapida expansiune a populaţiilor urbane în ţări precum India şi China, în care nevoile alimentare sunt în creştere, combinată cu un consum de apă tot mai mare în industrie şi cu folosirea neeficientă a acestei resurse, expun la un risc crescut de penurie de apă.

Fluctuaţia resurselor de apă ca urmare a evoluţiei meteorologice şi climatice contribuie şi ea la această creştere a cererii de apă, scrie ziarul elveţian Le Temps.
Agricultura reprezintă în medie 70% din consumul mondial de apă. De aceea, soluţia evitării unei penurii de apă stă în agricultură. Dacă se observă tendinţele pe termen lung, apa este o resursă tot mai rară.

Din punct de vedere istoric, triplarea populaţiei mondiale în cursul secolului XX a multiplicat cu şase consumul de apă, mai ales din cauza creşterii nevoilor alimentare. Potrivit previziunilor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), producţia mondială alimentară trebuie să crească cu aproximativ 60% pentru a putea hrăni un surplus de 2 miliarde de locuitori până în 2030.

Tendinţa de creştere a consumului de apă este favorizată de evoluţia alimentaţiei în ţările în curs de dezvoltare, o proastă gestionare a apei, de practici agricole nedurabile, precum şi de creşterea populaţiei urbane mondiale. Aceste tendinţe generează o creştere a preţurilor agricole, deoarece unele culturi necesită mari cantităţi de apă. Se ştie că penuria de apă generează o creştere foarte rapidă a preţurilor produselor agricole, cu corelări evidente.

De exemplu, în 2006, scăderea randamentului agricol din cauza secetei, în Rusia, Ucraina, Australia şi Africa de Sud, a dus la diminuarea producţiei mondiale de cereale şi de oleaginoase şi la creşterea preţurilor agricole.
Atunci când incidente meteorologice au provocat scăderea producţiei mondiale, adoptarea de restricţii la export şi aplicarea de embargouri alimentare de ţări precum India, China şi Mexicul au contribuit la reducerea aprovizionării mondiale, la agravarea penuriilor, erodarea încrederii între partenerii comerciali şi scăderea motivaţiilor cultivatorilor de a reacţiona la creşterea preţurilor internaţionale.

Restocarea sau prestocarea speculative practicate de marii importatori au contribuit, de asemenea, la creşterea preţurilor. De asemenea, potenţialele conflicte politice interne şi între ţări pot fi intensificate de diminuarea tot mai intensă a resurselor de apă dulce.
În 2009, China a fost afectată de o secetă care a avut consecinţe asupra tutoror producţiilor, de la zahăr la soia, trecând prin porumb. Unele culturi dau roade ani în şir. Dar dacă palmierii sau arborii de cacao pier din cauza secetei, trebuie să treacă mulţi ani până se obţine o nouă recoltă.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.