Problemele dentistului italian: concurenţa spaniolă şi tarifele „low cost” româneşti

0

Stomatologii italieni se confruntă cu numeroase probleme, de la existenţa unei agenţii de turism, Noa Holidays, specializată în turism stomatologic în Europa de Est şi până la numărul redus, numai 900, de locuri pe an la Facultatea de stomatologie.

De aceea, 250 de tineri italieni studiază stomatologia la Madrid, iar în virtutea normelor UE vor putea reveni în patrie şi deschide un cabinet. Piaţa tratamentelor stomatologice a atras atenţia şi investitorilor italieni.
Un grup de întreprinzători din regiunea Lombardia intenţionează să copieze modelul “Vitaldent”, în timp ce spitalul S.Raffaele din Milano se pregăteşte să aprobe o clinică cu 90 de cabinete, informează cotidianul italian Corriere della Sera.

Suflă prin urmare un puternic vânt de noutate care îi stimulează pe stomatologii italieni ce deţin un cabinet mono-profesional. Dacă graficele OMS prevăd un raport optim de un stomatolog la 2.000 de locuitori, în Italia există unul la 1.000 de locuitori. În total, cei care pot practica tratamente stomatologice se cifrează la 53.000 de medici, dintre care 36.000 sunt dentişti “full time” dar sunt nevoiţi să suporte existenţa unei armate de dentişti ilegali. Estimările vorbesc de 15.000 şi numai în 2008 au fost puse sub sechestru 170 de cabinete false.

Nu există încă date care să arate cum a redus marea criză încasările dentiştilor. Totuşi, 50% declară că au suferit o contracţie a activităţii. Cu toate acestea, deja în 2008 dentiştii continuau să crească ca număr (+4%) în timp ce încasările se reduceau (-20%).
Potrivit unei anchete a asociaţiei pentru protecţia consumatorilor, Altroconsumo, un italian din trei a amânat sau a renunţat cu totul la un tratament stomatologic deoarece nu era în măsură să suporte cheltuielile. Rezultatul este că mulţi medici au agendele goale, lucrează trei zile din şase sau numai după-amiaza.

În faţa riscului de a rămâne inactivi, cei mai tineri preferă să meargă să lucreze în “franchising” sau în secţii din spitale din Lombardia, aceasta şi pentru că pentru a deschide un cabinet este nevoie de investiţii de cel puţin 250.000 de euro, un laser costă 30.000 de euro şi are o durată de viaţă de maximum 5 ani. Totodată, nu se poate beneficia de credite de la bănci deoarece, având în vedere numărul ridicat de profesionişti, ele nu sunt atât de dispuse să finanţeze noi cabinete.

Dentistul, devenit împotriva voinţei global, este pierdut. Prin tradiţie individualist, este descris ca un pasionat de maşini şi de viaţa bună, puţin interesat de viaţa publică – un singur parlamentar este stomatolog în timp ce abundă avocaţii şi medicii. Astăzi se află însă în faţa unei concurenţe ce recurge la preţuri-momeală ca la supermarket şi oferă sejururi în România şi Ungaria la preţuri foarte scăzute. “Madenta hungarian dentists” a pus la punct o promoţie de Sfântul Valentin, de tratament în cuplu şi o alta cu 10% mai puţin costisitoare.

O terapie de reabilitare complexă (care implică 6-7 dinţi) ce poate costa în Italia 15.000- 20.000 de euro, în ţările cu nouă vocaţie odontoiatrică implică cheltuieli mult mai reduse, între 5.000- 6.000 de euro, dar perioada de tratament durează maximum o săptămână şi nu există posibilitatea de despăgubire. De aici contenciosul pe care asociaţiile de stomatologi italieni îl subliniază polemic pe site-urile lor. Tot aşa cum suscită comentarii caustice metodele folosite de “franchising” pentru a atrage clienţi cu fluturaşi şi hostess.

Dentiştii italieni sunt înscrişi în Ordinul medicilor dar au şi o asociaţie sindicală, Andi, care este destul de activă. Între Ordin şi Andi au loc uneori litigii. Andi a cerut ajutor Universităţii Bocconi pentru a analiza şi repoziţiona profesia. Cheltuielile tratamentelor stomatologice sunt asigurate în proporţie de 92% direct de familii şi numai 6% de serviciul de sănătate naţional.

Potrivit previziunilor lui Francesco Longo de la Bocconi, în 2018, 30-50% din piaţă va fi ocupată de mari cabinete asociate iar 40-60% din cheltuieli vor fi acoperite de fonduri speciale sau asigurări. Prin urmare, sfatul a fost de a se asocia şi a-şi crea o structură network, copiind Spania. Reţetele moderniste se impun însă cu greu, grosul profesiei rămânând ancorat în modelul tradiţional – numai 2% sunt societăţi de capitaluri – şi manifestă un refuz aproape psihologic de a privi în viitor.

Cu toate acestea, dacă există o profesie care prin efectul concurenţei, prin greutate a investiţiilor fixe şi dependenţă de piaţă seamănă cel mai mult cu o întreprindere atunci este exact cea stomatologică, dar schimbarea este dificilă. Cei care subliniază că sănătatea pacienţilor “nu este o marfă care se cumpără şi se vinde” nu se înşeală.

Dar, pe de altă parte, opinia publică nu este atât de favorabilă dentiştilor, considerându-i prea scumpi şi prea puţin transparenţi. Unii experţi susţin că dentiştii ar trebui să confere un caracter “filosofic” profesiei lor. Ar trebui să evite să adopte concurenţa low cost şi să vizeze extinderea pieţei.
Două treimi din familii nu se duc la dentist nici măcar o dată pe an şi ar trebui creată o consultanţă capabilă să planifice prevenirea şi să lărgească domeniul de intervenţie până la estetica surâsului şi îngrijirea halenei.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.