Bruxelles-ul cere explicaţii Bulgariei pentru „schimbul” de terenuri între privaţi şi stat

0

Practica schimbării de terenuri şi proprietăţi între persoane private şi stat era răspândită şi oficial legală în Bulgaria. În realitate, ea s-a transformat într-un “jaf” al teritoriului şi bunului public.

Acum, Bruxelles-ul cere explicaţii Bulgariei şi ameninţă cu sancţiuni, scrie portalul Osservatorio sui Balcani (OBC) într-o corespondenţă de la Sofia. La 3 februarie, guvernul de la Sofia a primit o scrisoare de la Direcţia “Concurenţă” a Comisiei Europene (CE), care a fost dată publicităţii de premierul bulgar Boiko Borisov în aceeaşi zi. În scrisoare, Bruxelles-ul ameninţa cu amenzi între 55-126 de milioane de euro pentru 15 cazuri de “schimb” de terenuri împădurite aprobate de Ministerul bulgar al Agriculturii, la începutul lui 2009.

Potrivit lui Borisov, dacă se iau în considerare toate “schimburile” aprobate cu începere de la aderarea Bulgariei la UE, în ianuarie 2007 (peste 300, potrivit estimărilor), amenzile ar putea creşte vertiginos la suma de 800 de milioane de euro.
Acest caz a ajuns rapid în atenţia mass-media, fiind prezentat la telejurnalele de seară şi pe primele pagini ale cotidienelor. Borisov a acuzat executivul precedent, condus de socialistul Serghei Stanişev, de responsabilităţi penale directe şi a încercat să găsească, de o manieră mai degrabă confuză, potrivit OBC, o cale de ieşire din această situaţie incomodă.

Ce sunt aceste “schimburi” şi de ce le consideră CE ilegale? “Schimburile” de terenuri, împădurite, dar şi agricole – devenite în ultimii ani unul din cazurile cele mai discutate de repartizare privată a bunului public, asumând chiar rolul de simbol al fenomenului – au avut loc iniţial pentru a răspunde unei probleme generate de tranziţia la economia de piaţă. Odată cu dezmembrarea naţionalizării forţate din epoca comunistă, după 1990, statul bulgar a decis să restituie proprietarilor terenurile rechiziţionate de regim persoanelor private.

Noilor-vechi proprietari li s-au restituit adesea terenuri fragmentate, împărţite, departe unele de altele. Pentru a facilita administrarea terenurilor s-a decis să se facă posibil un “schimb” între privaţi şi stat, care să favorizeze concentrarea proprietăţilor prea dispersate în teritoriu. Ideea bună s-a transformat în grabă într-un mijloc de jefuire a teritoriului.
Mulţi oameni de afaceri au mirosit imediat afacerea şi au început să propună “schimburi” între terenurile marginale şi proprietăţi aflate în poziţii strategice, mai ales pe coasta Mării Negre şi în localităţi montane, în perspectiva unor viitoare investiţii în domeniul turismului.

“Să dai o găină pentru un cal”, spune un vechi proverb bulgar, şi într-adevăr pentru cei care au reuşit să obţină aprobarea schimbului, avantajele au fost adesea enorme şi imediate. Regulamentul folosit pentru a stabili valoarea terenurilor schimbate nu a luat în considerare, decât parţial, potenţialităţile de investiţii economice, ci numai valoarea pădurii în sine.
Proprietăţi periferice au fost considerate, prin urmare, de o valoare echivalentă cu terenuri “apetisante” aflate la un pas de plajă sau în zone cu puternic potenţial de dezvoltare turistică invernală.

Acelaşi regulament face posibilă, la preţul unei suprataxe, modificarea destinaţiei de folosire a terenului schimbat, cu posibilitatea de a construi hoteluri, sate turistice, terenuri de golf. Este vorba de operaţiuni care, dacă, pe de o parte, afectează unele dintre zonele naturale cele mai frumoase ale ţării, pe de altă parte, fac să crească exponenţial valoarea terenului.

Fenomenul “schimburilor”, care a avut loc cu respectarea formală a normelor, a provocat statului bulgar pierderi greu de cuantificat, dar cu siguranţă enorme. Pentru a da un exemplu, documentat de o coaliţie de asociaţii din domeniul mediului ambiant – “Pentru ca natura să supravieţuiască în Bulgaria” – numai “schimbul” aprobat magnatului din industria minieră Hristo Kovaşki, care a primit terenuri în zona masivului Rila, unde intenţionează să realizeze instalaţii pentru schi, ar fi costat statul între 28-270 milioane de euro.

“Acest sistem a reprezentat şi o puternică sursă de corupţie”, a declarat pentru OBC Stefan Avramov de la asociaţia de mediu menţionată. “Pentru ‘schimburi’ nu s-a prevăzut niciun tip de concurs iar gradul de discreţie a funcţionarilor chemaţi să aprobe sau nu procedura a rămas foarte mare”. Ani de zile împărţirea resurselor naturale între o mare parte din elita economică şi politică a continuat nestânjenită.

În 2008, unul din anii de aur ca număr de “schimburi”, un reprezentant al comunităţii de afaceri a ajuns să susţină public, în cotidianul “Monitor”, că schimburile sunt numai un mijloc “pentru a se evita lentoarea birocratică şi preţurile de piaţă artificial de mari ale proprietăţilor”. Tradus: de ce să cumperi la preţul real de la privaţi când statul este dispus să facă schimb la preţuri infinit mai mici?

Alertat de asociaţiile de mediu, Bruxelles-ul a început să ceară explicaţii încă din vara lui 2008, prefigurând infracţiunea de “finanţare publică neregulamentară” pentru companiile norocoase şi persoanele fizice care au avut acces la procedura discutabilă a schimbului. Presat de CE şi organizaţiile de mediu, în ianuarie 2009, guvernul Stanişev a aprobat o lege care a pus capăt posibilităţii de a efectua schimburi de terenuri.

Problema este că schimburile survenite în trecut continuă să aibă consecinţe şi astăzi. Cei care au achiziţionat un teren schimbându-l la preţ de “mercurial”, continuă să aibă avantaje strategice comparativ cu cei care, fie bulgari sau străini, sunt constrânşi astăzi să achiziţioneze la preţurile pieţei (artificial de înalte!), fără a putea utiliza găina de aur a “schimburilor”.

Guvernul Borisov are termen până la 2 martie pentru a-şi prezenta propria poziţie la Bruxelles. Prima linie de apărare, elaborată de executiv, aceea de a demonstra că “schimburile” nu reprezintă finanţări ilegale, ci un delict pentru care trebuie să răspundă cei care se fac vinovaţi direct, a fost repede înlăturată.
Totul a avut loc în conformitate cu (discutabilele) norme ale legii. Va trebui, prin urmare, să se demonstreze că ample articulaţii din interiorul statului însuşi au acţionat ani de zile în mod criminal.

Calea cel mai uşor de parcurs, potrivit lui Dimo Ghiaurov, preşedintele Comisiei parlamentare anti-corupţie, citat de săptămânalul Kapital, ar fi de a recunoaşte responsabilitatea şi de a insista ca cei care au beneficiat de mana “schimburilor” să restituie bunurile ilicite, în bani sau prin anularea tranzacţiei.
O abordare de acest fel ascunde însă două provocări. Prima are caracter juridic: cei care au beneficiat de schimburi vor recurge probabil la justiţie, declanşând procese care durează în mod obişnuit ani de zile, în timp ce Comisia cere în aceste cazuri măsuri “imediate şi eficiente”.

A doua provocare este politică. O mare parte din elita ieşită din anii tranziţiei a băgat mâinile adânc în resursele colectivităţii, tocmai prin mecanisme asemănătoare “schimburilor”.
Guvernul Borisov ar trebui să depună astăzi eforturi majore pentru ca mulţi dintre cei care controlează economia, media şi politica în Bulgaria să restituie zeci dacă nu sute de milioane. Este un demers inevitabil în noul context european, dar pe care executivul l-ar putea plăti scump la el acasă.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.