Filmul românesc „Portretul luptătorului la tinereţe”, sub lupa criticii ruse

0

În cadrul secţiunii ‘Forumul noului cinema’ – sau pur şi simplu ‘Forum’ – al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin au fost prezentate ‘două ore şi jumătate de imitaţii ale unor cronici cinematografice din viaţa mişcării de rezistenţă din România’.

Promiţând iniţial să devină o confesiune tragică, filmul regizorului român Constantin Popescu stârneşte nu compasiune, ci durere de cap, se spune în corespondenţa de la Berlin a publicaţiei ruse GZT.ru.
Să ajungi la proiecţii din secţiunea ‘Forum’ din cadrul Berlinalei este la fel de greu ca la filmele din competiţia oficială, dacă nu chiar mai greu: începând de la apariţia sa, secţiunea a concurat într-un anumit sens programul principal al festivalului.

Secţiunea ‘Forum’, la fel ca Berlinala în sine, îşi aniversează jubileul: este adevărat, nu cel de 60, ci de 40 de ani. ‘Forum’ a fost înfiinţată ca un fel de secţiune antagonistă la programul conservator al Berlinalei în 1970, când o parte din juriu protestase împotriva participării în concurs a filmului lui Michael Verhoeven, ‘O.k’, ce abundă în aluzii referitor la Războiul din Vietnam.

Membrii mai progresivi ai juriului s-au pronunţat împotriva cenzurii şi la acea dată s-au făcut auzite răspicat vechile acuzaţii potrivit cărora festivalul ar fi devenit unul comercial şi nu oglindeşte în mod adecvat tendinţele avangardiste şi alternative din cinematografie. Drept rezultat, în ciuda Berlinalei oficiale, societatea ‘Prietenii cinematicii germane’ a prezentat în cinematograful Arsenal un program alternativ, aminteşte corespondentul rus la Berlinala din acest an.

Pentru a salva Berlinala, anul următor în cadrul lui a apărut un program paralel: ‘Forumul noului cinema’. Dialogul dintre generaţia tânără şi cea veche s-a dovedit rodnic: la secţiunea principală din Berlinala anului 1971 au participat o mulţime de maeştri ai cinematografiei intelectuale – Ingmar Bergman, Pier Paolo Pasolini, Robert Bresson, Rainer Werner Fassbinder -, în timp ce la ‘Forum’ au fost prezentate filme de orientare politică, documentare şi experimentale, precum şi filme din ţări care înainte se considerau ocolite de Festivalul de la Berlin.

Desigur, printre noii participanţi ai Berlinalei din anii 1970 nu putea fi şi România, care pe afla atunci sub regimul dictatorului Ceauşescu. Astăzi, însă, soarta grea a ţării îi asigură regizorului român (Constantin Popescu) un interes sporit în cadrul secţiunii ‘Forum’, subliniază corespondentul GZT.ru.
Regizorul român Constantin Popescu a adus la Berlinală filmul său ‘Portretul luptătorului la tinereţe’, care este debutul său în totală măsură: înainte de aceasta, Popescu realizase doar scurt¬metraje.

Noul film al lui Constantin Popescu constituie o încercare de a recrea o pagină puţin cunoscută a istoriei române, despre care regizorul ştie din documentele Securităţii. Însuşi regizorul era pe atunci doar copil, deoarece s-a născut în 1974. De fapt, Popescu face parte din generaţia celor a căror tinereţe s-a suprapus peste confluenţa dintre lumea veche, unde exista comunism şi război rece, şi cea nouă, apărută după prăbuşirea Zidului Berlinului.

Se ştie cât de insuportabilă era viaţa în România totalitară. Toţi ştiu despre arestări, lagăre de concentrare, poliţia secretă. Însă, puţini ştiu că, timp de peste 10 ani după instaurarea regimului comunist, în România a existat o mişcare de rezistenţă în adevăratul sens al cuvântului. Existau peste o mie de asemenea detaşamente de luptători, ascunzându-se în special în pădurile din Carpaţi şi desfăşurând o luptă armată cu autorităţile.

Aceste detaşamente erau formate cu precădere din tineri, foşti studenţi, care se bucurau de sprijin în sate şi oraşe. Însă, la începutul anilor 1960, aceşti luptători fie au fost ucişi, fie au ajuns în lagăre de concentrare.
Ideea realizării unui film despre mişcarea de rezistenţă din România, pe baza unor documente de arhivă, adăugând titrări cu indicaţii privind locul şi data concretă a acţiunii, sună promiţător. Tinerii luptători pe care îi arată Popescu în film sunt sinceri şi convingători.

La aceasta se mai poate adăuga fundalul copleşitor al peisajelor carpatine, enumeră corespondentul calităţile pozitive ale filmului. Însă, scrie corespondentul rus de la Berlinală, ‘toate aceste emoţii sunt distruse de forma aleasă de Popescu’. Filmul este făcut ca un ‘document’, ca şi cum ar fi filmat cu o cameră simplă de 8 mm (pe care o foloseau înainte amatorii), pentru a crea senzaţia de cronică cinematografică.

În acelaşi timp, este foarte clar că luptătorii care se ascundeau în munţi nu puteau avea o asemenea cameră, şi chiar dacă ar fi avut, este puţin probabil ca ei să se fi putut filma atâta timp. În afară de aceasta, şi poliţia secretă ar fi beneficiat din plin de pe urma unor asemenea filmări, mai scrie sursa citată.

Impresia creată intenţionat că spectatorul vede o filmare realizată de unul dintre partizani este, în acest caz, trasă de păr, ca un tribut formal adus tradiţiilor cinematografiei non-comerciale. Şi puţini pot rezista două ore şi jumătate la nişte filmări ‘de amator’, subliniază GZT.ru.
De asemenea, potrivit aceleiaşi surse, acţiunea se desfăşoară după o spirală monotonă: tinerii luptători se hârjonesc ca nişte copii în natură, apoi se duc după mâncare în sat la nişte cunoştinţe, iar acolo li se întinde o cursă, are loc un schimb de focuri, tinerii sunt ucişi sau reuşesc să fugă.

Şi aşa de nenumărate ori. Schema este un pic diluată de şefi de partid, care urlă până năduşesc la subalterni, dorind, probabil, să întruchipeze ororile regimului totalitar. Însă de urletul lor nu prea ţi se face frică, de moartea luptătorilor nu prea ţi se face milă, ci ai cumva o senzaţie neplăcută, notează autorul articolului. În final, corespondentul aminteşte de filmul lui Tarantino ‘Inglourious Basterds’, ca o comparaţie în defavoarea filmului lui Popescu.

‘Peisaj pastoral, un sătuc francez ocupat de germani, un ofiţer SS care încearcă să afle dacă nu cumva stăpânul casei ascunde evrei. Totul calm, fără prea multe cuvinte. În schimb, spectatorului i se taie răsuflarea’, îşi relatează criticul rus impresiile de la filmul lui Tarantino.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.