De ce oficialilor politici şi ziariştilor de origine germană le este atât de greu să vorbească cum trebuie limba lui Shakespeare?
Pentru Gunther Oettinger, activitatea de comisar european pentru energie a început printr-un dezastru: din cauza discursului său, difuzat pe YouTube, rostit în engleză, pe care accentul său şvab l-a făcut greu de înţeles, comisarul a devenit sursă de ironie pentru întreaga Europă.
Chiar dacă va merge la cursuri de limbă, va rămâne multă vreme victimă a acestei reputaţii. Este un risc pe care a ştiut să-l evite comisarul austriac pentru dezvoltare regională, Johannes Hahn, la audierea în Parlamentul European, exprimându-se doar în germană.
Este suficient să intri din nou pe YouTube ca să vezi că engleza lui este mai mult decât corectă, în orice caz mai bună decât a multor colegi. În schimb, prestaţia Claudiei Reiterer, prezentatoare la ORF (televiziunea publică austriacă), care a vorbit într-o engleză aproximativă cu Chantal Thomass, creatoarea de lenjerie, la Balul Operei de la Viena, a scăzut mult din aprecierea de care se bucura.
Mulţi ani, engleza învăţată la şcoală era suficientă ca să te descurci în viaţa publică. Însă globalizarea, importanţa crescândă a UE, în care engleza înlocuieşte tot mai mult franceza ca limbă de lucru, anglicizarea totală a ştiinţelor şi prezentarea brutală pe Internet a oricărui gest public greşit necesită astăzi ca politicienii, specialiştii şi celebrităţile de tot felul să ştie mai multă engleză.
Cine nu reuşeşte să pronunţe corect ‘the’ sau nu ştie că ‘sympathy’ nu înseamnă ‘afecţiune’, ci ‘compasiune’, nu dovedeşte numai că educaţia lui are lacune, ci acceptă să fie sistematic dezavantajat în cea mai neînsemnată întâlnire internaţională, fie că e vorba de conferinţe sau negocieri. Şi celelalte limbi sunt importante, însă engleza este în prezent un instrument esenţial pentru a măsura cultura şi competenţele.
Şi în interiorul ţărilor, nivelul de cunoaştere a limbilor străine a devenit un element esenţial al competiţiei. Altădată săracă, Irlanda a reuşit să se transforme în tigru celtic pentru că multinaţionalele au putut instala ‘native speakers’ în toate posturile. Nivelul ridicat de integrare internaţională (al întreprinderilor) din Scandinavia şi Olanda se datorează în mare parte englezei remarcabile pe care o vorbesc chiar şi cetăţenii simpli.
Aceste ţări profită de faptul că serialele anglo-saxone sunt difuzate în versiune originală, cu subtitrare, în timp ce tăvălugul dublării în germană a filmelor lipseşte Austria de orice şansă de a beneficia de televiziune pentru a învăţa engleza.
Totuşi, faţă de Germania – unde chiar şi ministrul afacerilor externe, Guido Westerwelle, masacrează engleza -, şi mai ales faţă de Italia, mulţi tineri austrieci vorbesc bine limba engleză. Ei sunt însă tot mai des eclipsaţi de colegii lor din Europa de Est. Nu este o provocare numai pentru şcoli, ci şi pentru economie.
Fiecare întreprindere ar trebui să se preocupe, prin intermediul stagiilor de instruire, ca oamenii săi să se exprime într-o engleză care să nu-i pună în situaţii stânjenitoare. Prin urmare, la angajare ar trebui date şi teste riguroase de limbă.
Şi partidele ar putea să organizeze cursuri obligatorii de engleză pentru cadrele lor tinere. ORF ar trebui şi ea să încerce să îmbunătăţească exprimarea în engleză a salariaţilor săi şi să aibă grijă ca, prin difuzarea unor filme şi seriale în versiune originală, să ridice Austria la un nivel bun de cunoaştere a singurei limbi internaţionale de astăzi.