Ungaria, o ţară unde fiecare înşeală pe fiecare

1

Atunci când vine vorba de lucrurile care fac Ungaria insuportabilă, printre acestea este amintit în primul şi în primul rând faptul că în Ungaria fiecare escrochează pe fiecare, înşelăciunea, sau aşa cum în limbajul argotic i se mai spune eufemistic, într-un mod nu puţin lipsit de gust, şmecheria, fiind o parte a cotidianului, despre care credem, pe deasupra, că este un atribut inevitabil al vieţii din Europa de Est, o condiţie de bază a supravieţuirii, comentează ziarul ungar Nepszabadsag.

Nu este vorba aici despre acele fenomene care umplu acum paginile ziarelor – chiar dacă conexiunea dintre ele este fără urmă de îndoială – şi în spatele cărora ne place să ascundem micile (marile) noastre escrocherii, adică despre furtişagurile politicienilor, lanţurile de corupţie şi altele asemănătoare, ci despre acele înşelăciuni pe care noi înşine, fără nicio implicare a politicului, le comitem în dauna celuilalt, din dorinţa de câştig, notează ziarul menţionat.

Există domenii ale vieţii economice şi sociale care s-au transformat aproape în simboluri ale necinstei ungurilor, precum fotbalul, industria de construcţii sau ramura hotelieră. Să amintim pariurile din sport sau contrabanda cu ciorapi de nailon şi scandalurile loto, deşi în ziua de azi cel mai bine merge evaziunea fiscală.

În industria hotelieră este de ajuns să amintim escrocheriile emblematice ale ultimilor 60 de ani, de la bucăţile de carne pane reciclate în plăcinta de Hortobagy şi până la suma de 170.000 de forinţi (circa 700 euro) pretinsă pentru două mici coniacuri iugoslave.

În afară de câţiva puţini actori de pe piaţă, calificaţi în general drept “proşť’, potrivit Nepszabadsag, marea majoritate, de la personalul bufetului din colţ, la cel de la cantinele tip autoservire sau din restaurantele de lux din centru, se orientează după această normă, şi anume să scoată tot mai mulţi bani pentru mâncarea şi băutura de calitate tot mai îndoielnică.

Industria construcţiilor este la urma urmei industria construcţiilor iar acolo aşa ceva este normal, ne spunem, dacă nimeni nu plăteşte pe nimeni, în schimb evaziunea fiscală, notele de plată exagerate, furtul şi “fantomizarea” sunt uriaşe. În acest lanţ de escrocherie îşi face apariţia şi statul, ca actor entuziast, uns cu toate alifiile.

Nu afirmăm aici nicidecum, mai scrie Nepszabadsag, că aceste domenii ar fi complet lipsite de escrocherii în statele vest-europene, care servesc tot timpul drept model şi funcţionează în mare în mod normal, iar asta se întâmplă tocmai pentru faptul că în aceste afaceri activează în număr destul de mare europeni din Est.

Acolo însă dimensiunea escrocheriilor este oarecum compensată de faptul că omul mai vede pe lângă înşelăciune şi ceva realizări. O vreme ne gândeam că această înclinare şocant de puternică către escrocherie este o moştenire a epocii Kadar (Kadar Janos, conducător al Ungariei comuniste între 1956-1988, n.red.). Atunci era ceva obişnuit să faci afaceri semilegale şi ilegale, însă la 20 de ani după Kadar se pare că această buruiană a prins rădăcini adânci în realitatea ungară.

Mai mult însă, se vede treaba că firmele multinaţionale, considerate factori de răspândire a moralei de muncă occidentale şi a culturii antreprenoriale, s-au adaptat condiţiilor locale şi folosesc metodele locale nu doar în afacerile de amploare cu statul ci înşeală din când în când şi pe clientul obişnuit. De aici nu se trage din păcate nicio învăţătură, dacă nu cumva poate aceea că nu vom ieşi niciodată din acest cerc vicios, conchide ziarul ungar.

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. cxs spune

    asa cum este normal

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.