Ankara este reticentă privind planul de apărare antirachetă al SUA

0

Planul de apărare antirachetă al preşedintelui Barack Obama, destinat contracarării unui eventual atac din partea Iranului, se confruntă cu o rezistenţă în Turcia, deoarece Ankara este reticentă să găzduiască o bază radar, exceptând situaţia în care şi alte ţări din NATO îşi sporesc de asemenea sprijinul faţă de sistem, relatează ziarul britanic Financial Times (FT).

Deşi Statele Unite au identificat Turcia drept cea mai bună locaţie de pe uscat pentru a detecta rachete iraniene cu rază scurtă şi medie de acţiune, Ankara este ingrijorată de faptul de a apărea ca semnând un pact bilateral cu Washingtonul împotriva Teheranului.

Planurile lui Obama – care au înlocuit propunerile făcute de George W. Bush de a plasa rachete de interceptare în Polonia şi un radar în Republica Cehă, împotriva unor eventuale rachete iraniene cu rază lungă de acţiune – reprezintă un element central al eforturilor SUA de a contracara programele de rachete ale Teheranului şi a împiedica o cursă a înarmărilor în Orientul Mijlociu.

Alexander Vershbow, un înalt oficial al Pentagonului pentru Orientul Mijlociu şi Europa, a declarat într-un interviu că apărarea antirachetă a dobândit o importanţă din ce în ce mai mare în “descurajarea Iranului, care a încercat să nege că deţine potenţialul de a-şi ameninţa şi şantaja vecinii, şi pentru a proteja forţele americane desfăşurate în regiune”.
El a mai precizat: “Turcia este din punct de vedere geografic cel mai aproape de unele dintre ameninţările care suscită îngrijorarea noastră.” O bază radar în Turcia va fi deosebit de importantă pentru a obţine informaţii în timp util cu privire la lansarea de rachete iraniene.

Pe fondul unor rezultate constante ale sondajelor de opinie care arată că SUA sunt profund nepopulare în Turcia, unii diplomaţi turci spun că un sprijin puternic şi larg faţă de NATO, cum ar fi un comandament şi un sistem de control comun finanţat, va ajuta la stabilirea noului sistem de apărare antirachetă ca efort larg al Alianţei, mai degrabă decât un acord privat cu Washingtonul.

“Turcia, ca ţară care este atât în Europa cât şi Orientul Mijlociu, este sensibilă la cum va fi percepută potenţiala sa participare, dar cred ca eforturile noastre de a încorpora sistemul într-un cadru mai larg al NATO au fost foarte bine primite”, a afirmat Vershbow.
Într-un moment de tensiune fiscală şi cereri legate de războiul din Afganistan, Washingtonul consideră dificil să obţină angajamente financiare din partea partenerilor din NATO, în pofida succesului obţinut în a convinge România şi Polonia să găzduiască pe teritoriul lor interceptoare de rachete, relevă FT.

Turcia, la rândul ei, face presiuni pentru relaţii diplomatice şi economice mai bune cu Teheranul, chiar dacă Washingtonul face lobby pentru sprijinul Ankarei în Consiliul de Securitate al ONU privind o rezoluţie de instituire a unor sancţiuni împotriva Iranului.
Într-un vot similar în organismul ONU de supraveghere nucleară, din noiembrie 2009, Turcia s-a abţinut, în pofida statutului său de aliat al SUA. Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a intrigat recent Washingtonul descriind Iranul cu tărie ca pe un prieten.

Un oficial din formaţiunea turcă de guvernământ, Partidul Dreptate şi Dezvoltare (AK), a declarat că recentele presiuni ale Ankarei pentru relaţii mai strânse cu vecinii săi din Orientul Mijlociu, inclusiv cu Iranul, înseamnă că nu îşi poate permite să fie văzută că semnează planuri bilaterale cu SUA pentru un scut antirachetă. Diplomaţi turci au adăugat că împărtăşesc obiectivele Occidentului, dar pur şi simplu au o abordare diferită a diplomaţiei.

Ahmet Davutoglu, ministrul de externe al Turciei, a avut discuţii cu oficiali americani, înainte şi după o vizită la Teheran, săptămâna trecută, unde i-a cerut omologului său iranian să adopte o abordare mai conciliantă. Dar vizita sa a avut un efect redus, în afara unei reiterări a intenţiilor de a întări relaţiile comerciale dintre cele două ţări.
Relaţiile economice ale Turciei cu Iranul arată că Ankara nu-şi poate permite să impună sancţiuni Teheranului şi ar putea ajunge într-o situaţie stânjenitoare atunci când această problemă se va ridica în Consiliul de Securitate al ONU, unde Turcia este membru nepermanent.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.