Posibile rute ale South Stream prin Marea Neagră

0

Vicepreşedintele Gazprom Alksandr Medvedev s-a întâlnit, la 17 februarie 2010, cu o serie de oficiali români, indicând o posibilă participare a României la proiectul South Stream ce va transporta gaze naturale din Rusia către Europa, prin Marea Neagră.

Anterior vizitei lui Medvedev, reprezentanţii Rusiei la Bucureşti declaraseră pentru presă că România are şanse bune de a fi inclusă în South Stream, dată fiind locaţia ţării şi negocierile neîncheiate dintre Gazrom şi Bulgaria. Într-adevăr, Moscova a făcut mai mulţi paşi înspre România în această privinţă începând din toana anului trecut, scrie analistul Vladimir Socor în paginile publicaţiei Eurasia Daily Monitor.

Orientarea Moscovei înspre România a survenit la puţin timp după ce noul guvern bulgar şi-a suspendat temporar participarea la South Stream şi a cerut o revizuire a termenilor proiectului. Moscova încearcă acum să arate Sofiei că proiectul său poate fi direcţionat prin România, dacă Bulgaria ezită.
Deschiderea Gazprom faţă de România poate irita şi Turcia, dacă guvernul de la Ankara consideră cu adevărat că South Stream este un proiect realist. Ankara şi-a dat deja acordul pentru ca gazoductul rus să treacă prin zona economică exclusivă a Turciei din Marea Neagră.

Premierii Rusiei şi Turciei au semnat acorduri de parteneriat în această privinţă în august 2009 şi în ianuarie 2010, prin care se prevede traseul South Stream prin apele teritoriale turceşti. Cu toate acestea, utilizarea de către Gazprom a zonei economice a României ar exclude folosirea zonei turceşti pentru traseul conductei. Bulgaria este singura ţară prin care South Stream trebuie neapărat să treacă pentru ca gazoductul să ajungă în toate ţările care sau raliat deja proiectului.

Teoretic, South Sream are două opţiuni pentru a traversa Marea Neagră dinspre Rusia înspre Bulgaria: una este din Rusia prin zonele economice exclusive ale Ucrainei, României şi Bulgariei, pentru a ajunge pe uscat în Bulgaria; cealaltă este prin zonele economice exclusive ale Rusiei, Turciei şi Bulgariei, ajungând, de asemenea, tot în Bulgaria pe uscat.

În ceea ce priveşte prima oţiune, un eventual acord din partea Ucrainei pare de neimaginat, de vreme ce acesta ar permite practic Gazprom să transfere volume masive de gaz din conductele ce tranzitează Ucraina înspre South Stream. Cea de-a doua opţiune este mai convenabilă pentru Moscova din punct de vedere politic, însă traseul pe fundul mării prin zona Turciei este cel mai lung, la cea mai mare adâncime şi cel mai scump.

Tot teoretic, Gazprom are două opţiuni de a ocoli Bulgaria în Marea Neagră. Una este din Rusia prin zonele exclusive ale Ucrainei şi României, până pe uscat în România, traversând apoi ţara către Europa Centrală. Cealaltă opţiune este prin zonele exclusive ale Rusiei şi Turciei către un punct de uscat din partea europeană a Turciei, traversând apoi ţara înspre Europa de Sud.

Aceste opţiuni ar presupune însă bifurcarea conductei South Stream în mijlocul Mării Negre, urmând apoi două rute ce ocolesc Bulgaria prin sud, respectiv prin nord. Prin urmare, strategii ruşi nu pot lua în calcul la modul serios aceste două opţiuni, consideră Socor.
Prin urmare, Bulgaria se află într-o poziţie foarte bună, iar guvernul său poate, pe bună dreptate, să negocieze dur cu Rusia termenii participării la South Stream sau la orice alt proiect energetic.

South Stream poate ajunge în zona economică exclusivă a României numai după ce trece prin cea ucraineană din Marea Neagră. Astfel, deschiderea Gazprom către România nu se justifică din punct de vedere practic, dacă se referă la traseul de pe fundul mării – cu excepţia cazului de neimaginat în care Ucraina îşi sacrifică propriul său rol de ţară de tranzit şi permite South Stream să teacă prin zona sa exclusivă din Marea Neagră.
Se poate specula că Gazprom se oferă să construiască pe teritoriul României o prelungire a South Stream, prin racordarea la o altă ţară învecinată. În acest caz, România nu va fi considerată o ţară de tranzit pentru South Stream, ci un simplu client, care nu beneficiază nici de taxe de tranzit şi nici de alte avantaje.

Acesta este modelul pe care Moscova îl oferă în prezent şi Croaţiei, în schimbul unor concesii majore din partea Zagrebului. În cazul României, o derivaţie a South Sream ar putea reduce dependenţa ţării de Ucraina pentru primirea gazului rusesc.
Medvedev a omis de fiecare dată să pomenească ceva despre rezervele de gaze disponibile în Rusia sau în altă parte pentru alimentarea South Stream, şi nici despre finanţare nu a adus vorba.

Guvernul rus şi oficialii Gazprom omit invariabil aceste aspecte atunci când discută despre South Stream cu ţări are au aderat deja la proiect sau iau în calcul posibilitatea de a o face, mai spune Vladimir Socor.
Comparativ cu majoritatea statelor din regiune, România depinde într-o mai mică măsură de gazele naturale în asigurarea necesarului său energetic, şi depinde într-o şi mai mică măsură de gazele ruseşti, datorită producţiei interne.

Totuşi, Gazprom este singurul furnizor extern de gaze. Se estimează că România a importat 2,04 miliarde metri cubi de gaz rusesc în 2009. Partea română are 3 obiective principale în negocierile cu Gazprom:

1. Crearea unei asocieri între compania de stat producătoare de gaze Romgaz şi Gazprom pentru construirea de depozite subterane de gaz în România, inclusiv unul la Roman Mărgineni, cu o capacitate de 2 sau 25 miliarde metri cubi. Capacităţile acestor depozite ar totaliza 5 până la 6 miliarde de metri cubi. Societatea rezultată din asocierea celor două companii ar urma să comercializeze gazul în statele membre UE.

2. Eliminarea companiilor intermediare prin care Gazprom vinde gaze României. Actualul contract de furnizare va expira în 2012, moment în care România va dori ca cei 2 intermediari, Wintershall şi Imex Oil, să fie eliminaţi, iar noul contract să fie semnat direct cu Gazprom. Medvedev s-a arătat într-o oarecare măsură receptiv la această propunere.

3. Negocierea prelungirii acordurilor de tranzit pentru gazul rusesc prin România către Bulgaria, Grecia şi Turcia prin conductele existente. Acordurile de tranzit încheiate între Gazprom şi compania de stat Transgaz vor expira în 2011. România se află acum într-o poziţie bună pentru a cere o majorare a taxelor de tranzit, aşa cum au făcut-o şi Ucraina şi Bulgaria.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.