Conflictul aurului cunoaşte o escaladare între România şi Ungaria

1

De când presa din România a anunţat că mina de aur “Auruľ’ din Baia Mare urmează să fie reactivată, emoţiile au început să se exacerbeze în Ungaria, Budapesta cerând explicaţii, în condiţiile în care mina respectivă a fost punctul de pornire al uneia din cele mai mari catastrofe ecologice transfrontaliere, scrie ziarul austriac Die Presse.

Ungurii nu au amintiri plăcute despre mina “Auruľ’. La 30 ianuarie 2000, barajul de la bazinul de decantare a sterilului de flotaţie, încărcat cu cianuri, s-a fisurat, 100.000 de metri cubi de steril extrem de toxic revarsându-se pe rând în râurile Lăpuş, Someş şi Tisa, Dunărea fiind şi ea poluată întrucâtva.
Cianura folosită la spălarea aurului a ucis orice formă de viaţă, cele mai afectate fiind Ungaria şi nord-vestul României, locuit de o puternică minoritate maghiară.

Prin anunţul reluării activităţii la mina “Auruľ’, ziarul România Liberă a declanşat un adevărat val de proteste. Ministrul ungar al mediului, Imre Szabo, a solicitat, într-o scrisoare adresată omologului său din România, Laszlo Borbely (reprezentant al partidului minorităţii maghiare, UDMR), explicaţii imediate. Borbely însă nu a putut da niciun fel de explicaţii, pe motiv că ministerul său nu deţine niciun fel de documente care vorbesc despre astfel de intenţii.

Ziarul are însă alte informaţii. Conform publicaţiei, noul proprietar al minei “Auruľ’, o companie aparţinând miliardarului rus Mihail Prohorov, a cerut aprobarea de mediu şi are de gând să reactiveze compania de operare a minei “Auruľ’, “Transgolď’.
Această companie nu mai există, după ce, în 2009, după o amânare de mai mulţi ani, a intrat în procedura de faliment, spre marea supărare a statului ungar, ale cărui cereri de despăgubire, în valoare de 117 milioane de euro la data chemării înaintării plângerii, au trebuit sistate în lipsa reclamatului.

Tribunalul municipal din Budapesta a închis procesul, aşa cum a confirmat unui ziar românesc procurorul Andras Szecskay. În paralel cu emoţiile provocate de mina Aurul, un nou conflict stă să coacă în jurul proiectului aurifer de la Roşia Montană. Ecologistul român Vasile Tătar vrea să-i reclame pe toţi politicienii din ţara sa care îl sprijină pe operatorul canadian al acestui proiect.

În cazul în care aceştia nu iau în seamă avertismentele sale, el este decis să-i reclame pentru abuz de funcţie şi atentat la viaţa şi sănătatea cetăţenilor români, scria Tătar într-o scrisoare deschisă către un deputat în Parlamentul European. În opinia sa, o aprobare de pornire a abatajului la una din cele două mine ar duce la deschiderea altora. Tătar a câştigat anul trecut, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, un proces intentat statului român, care fusese ăcut coresponsabil de dezastrul de la mina “Aurul”.

Citește și
1 Comentariu
  1. roman din Romania spune

    E evident ca au avut pagube. Insa, cu mult mult mai mici decat evaluarile initiale, de 100 milioane dolari, „propuse” statului roman. De mentionat ca suma era de 5 ori mai mare decat intreaga investitie Esmeralda (Transgold).

    Ulterior vecinii (ce dulce e sa ai vecini, mai ales ca acestia; o stim bine, nu plictisesc cititorul) si-au majorat pretentiile la 117 milioane euro; la cursul din 23 febr.2010, ar reveni aproape 160 milioane dolari.

    Frumusica evaluarea. Si mai frumusica, reevaluarea. Te-a prins, te-a pleznit ! Nota bene !

    Ar fi multe de spus. Printre care, cum si-au varsat toti vecinii tot felul de manure (industriale) in Tisa si Dunare, profitand de stramtoarea la care era Romania. A fost un scandal, semnalat de presa noastra.

    Dar, ca totdeauna, a existat si omul demn: primarul Seghedinului (Szeged). Acesta a spus (citez din memorie): „Nu mai tot faceti atata caz, pentru ca pana in primavara cianura se va autoepura si turistii nu vor avea de suferit”. Demnul barbat ungur a avut dreptate: cianura s-a autoepurat cu mult mai repede; la mijlocul lui februarie 2000.

    Ar mai fi un aspect: alti cetateni vecini, demni, membri ai academiei de stiinte ungare, au semnalat ca autoritatile lor procedeaza complet gresit, descarcand mari cantitati de hipoclorit in Tisa, in loc sa utilizeze o sare de fier, pentru extractia rapida si apoi autoepurarea cianurii dezactivata. Nu au fost luati in seama. Hipocloritul e copilul clorului, la fel de toxic ca cianura.

    Nu au facut caz, si va propun sa va puneti intrebarea, de ce, localnicii din comunitatile romanesti dintre Baia-Mare si pana dincolo de satu-Mare, la granita cu dulcele vecin.

    Despre unde au gresit autoritatile romane, locale si centrale, nu am sa comentez. Celor locale, in opinia mea, le-a revenit cea mai mare raspundere. Si tot in opinia mea, cei de la Mediu si Esmeralda, Maramures, au avut comprtamentul initial, premergator accidentului, iresponsabil. I-as fi condamnat lejer la vreo 10 ani de inchisoare. Si acum merita premiul.

    Romanilor, cu caldura.
    (mai putin celor care ne mint si fura in fiecare clipa)

    PS. Alte aspecte, multe, nu sunt relevante aici.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.