Scriitorul Richard Wagner despre activitatea de informator a lui Peter Grosz

0

Scriitorul german de origine română Peter Grosz, născut în 1947, în Banat, a recunoscut că şi-a spionat colegii de breaslă, sub numele de cod ‘Gruia’, printre cei vizaţi de el aflându-se şi scriitorul Richard Wagner, cofondator al ‘Grupului de acţiune Banat’, căruia Hertha Mueller îi era apropiată.

În interviul acordat ziarului german Frankfurter Allgemeine, Wagner vorbeşte despre activitatea de informator a lui Grosz. Întrebat de când a aflat de activitatea de informator a lui Grosz, Wagner afirma că acest lucru îi este cunoscut de circa un an de zile, în dosarul său de urmărire informativă, denumit ‘Ziaristuľ, figurând raportul scris cu propria mână al unui informator cu numele de cod ‘Gruia’, legat de o lectură a Herthei Mueller, din februarie 1976.

Wagner participase la discuţiile din jurul lecturii. Wagner afirma că nu ştie cât de mult timp a fost Grosz informator, din informaţiile pe care le are, acesta activând deja din iulie 1974, ceea ce reiese dintr-un raport despre colegul său scriitor William Totok, pe care Grosz l-a trimis în preziua plecării sale în Germania.

Wagner arăta că a avut o discuţie cu Grosz la Berlin, în august 2009, acesta recunoscând cu acea ocazie activitatea de informator, cu scopul de a o minimaliza, mai ales că lui Wagner nu-i erau încă cunoscute în acel moment rapoartele scrise de Grosz despre Totok şi Gerhard Ortinau şi nici adevărata dimensiune a activităţii securistice a acestuia, lucru folosit de Grosz pentru a îndruga poveşti.

Grupul de Acţiune Banat avea numeroşi simpatizanţi dar şi duşmani, povesteşte Wagner. Unii acţionau din invidie şi concurenţă, alţii din însărcinarea securităţii. Grosz a pus pe picioare un contragrup literar, aşa numitul Cerc de Lucru 74, care nu a reuşit să se impună. Grosz a încercat însă să acopere de derizoriu angajamentul politic al grupului Banat, sloganul cercului fondat de el fiind:
‘Programul nostru nu este un program’. Grosz aparţinea nucleului dur de colaboratori ai securităţii, folosiţi nu doar pentru strângerea de informaţii ci şi pentru manipularea victimei, prin penetrarea sistematică a vieţii private a acesteia. El avea sarcina de a se împrieteni cu membrii grupului de acţiune Banat, Totok şi Ortinau, afirma Wagner.

Grosz, care emigrase în Germania în 1977, cu 10 ani mai devreme decât Wagner şi Hertha Mueller, i-a vizitat pe cei doi în anii ’80, la Timişoara, vizită despre care Grosz afirmă azi că nu avea nimic de-a face cu securitatea. În Germania, Wagner s-a întâlnit cu Grosz imediat după sosirea lui acolo, în 1987, la concursul de lirică Leonce-und-Lena din Darmstadt.

Legat de afirmaţiile lui Grosz cum că ar fi fost arestat în 1974, în România, şi închis timp de 19 luni, Wagner se arată neîncrezător, dat fiind că din acea perioadă există rapoarte de informare trimise de acesta, cel puţin unul dintre ele indicând importanţa lui Grosz pentru Securitate.
În raport se procedează la o descriere a obiectivelor şi compoziţiei grupului de acţiune Banat, acţiune la care au colaborat 3 persoane, Grosz, ofiţerul supraveghetor Pădurariu şi ofiţerul de contact al direcţiei I de la Bucureşti.

Este vorba de o constelaţie extrem de neobişnuită, ceea ce dovedeşte încrederea avută în el. Grosz afirmă azi că motivul racolării sale de către securitate a fost un atestat de muncă falsificat, folosit de el pentru a se înscrie la cursuri serale. Dacă însă toţi din România care au falsificat un astfel de atestat ar fi fost racolaţi, atunci în ţara balcanică România ar fi existat doar informatori, opinează Wagner, adăugând că Grosz nu a dat nici cel mai mic indiciu despre activitatea sa, ca să nu mai vorbim că ar fi regretat ceva.

Cazul Grosz este al doilea caz de scriitor demascat ca informator, după cel al scriitorului Werner Soellner, care a recunoscut public în decembrie colaborarea cu Securitatea. Aici se mai adaugă şi cazul jurnalistului Franz Thomas Schleich, demascat ca informatorul ‘Voicu’, şi care încă dezminte activitatea sa de informator. În toate trei cazurile, Wagner a fost într-o măsură sau alta victimă, însă cazul Soellner l-a afectat cel mai mult, afirma el.

Soellner a fost pe atunci, în România, un important partener de discuţii literar al lui Wagner, poeziile sale fiind printre cele mai bune din literatura germană din România. Ceea ce însă îl indignează la Grosz, spune Wagner, este energia criminală de care a dat dovadă în activitatea sa, el dând detalii chiar şi despre prăbuşirea psihică a colegului Ortinau iar culmea este că Grosz afirmă acum că a scris conştient despre viaţa privată, pentru a micşora daunele de natură politică.

CNSAS-ul lucrează într-un ritm lent, confirmând parcă celebrul vers din ‘Elegia Transilvană’: ‘Altfel curge aici timpuľ, se plângea Wagner. Este regretabil interesul slab al multor colegi români dar şi al bisericilor, nu în ultimul rând al celei evanghelice-luterane, în ce priveşte prelucrarea trecutului, continua el, arătând că autorii din grupul de acţiune Banat şi din fostul Cerc Adam-Müller¬Guttenbrunn din Timişoara şi-au pus în gând să abordeze profund această problematică.

‘Dorim prin aceasta să arătăm că trebuie să învăţăm să abordăm experienţele dureroase ale memoriei, în cazul în care vrem adevărul de la istorie. Nu este vorba de a găsi eroi, însă victimele trebuie separate de ticăloşi’, conchidea Wagner.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.