Al 4-lea Congres internaţional împotriva pedepsei cu moartea a început miercuri, 24 februarie, la Geneva. ‘Moarte programată, anulată şi reprogramată.
Câte zile, săptămâni sau luni va trebui Hank să îndure această tortură?’, sunt cuvintele scrise de Sandrine Ageorges, soţia franceză a unui condamnat la moarte american, Hank Skinner, a cărei execuţie, prevăzută iniţial pentru 24 feburarie, a fost amânată cu o lună, scrie ziarul La Croix.
Mărturia acesteia, în calitate de familie a victimei şi reprezentantă internaţională a Coaliţiei texane pentru abolirea pedepsei cu moartea, figurează pe site-ul Internet al asociaţiei franceze ‘Împreună împotriva pedepsei cu moartea’ (ECPM), care organizează acest congres de la Geneva.
Familii ale victimelor, lideri politici, avocaţi sau reprezentanţi ai organizaţiilor naţionale şi internaţionale, toţi actorii angajaţi în promovarea drepturilor fundamentale s-au reunit în ‘capitala diplomatică a drepturilor omului’. Scopul este ‘elaborarea de strategii comune pentru abolirea universală a pedepsei capitale’, explică Raphaël Chenuil-Hazan, director general al ECPM.
La congres participă aproximativ 1.600 de delegaţi din peste o sută de ţări. Până în prezent, din cele 197 de state membre ONU, 58 continuă să execute condamnaţii. Este vorba, în primul rând, de China, Iran, Arabia Saudită şi Statele Unite. Numărul ţărilor aboliţioniste a progresat considerabil în ultimii 20 de ani, de la 51 la 139.
Printre ultimele care au abolit pedeapsa cu moartea se află în special Argentina (2008), Burundi şi Togo (2009).
Cea mai mare parte a ONG-urilor admit totuşi că, în perioadă de criză, unele state, mai ales americanii, optează pentru abolire din motive mai degrabă economice decât ideologice. ‘Actuala situaţie este destul de divizată, afirmă Raphaël Chenuil-Hazan.
Pe de o parte, avem motive să sperăm, deoarece acum pedeapsa cu moartea nu mai este o problematică a ţărilor a ţărilor europene sau sud-americane ca în urmă cu 30 de ani.’
Pe de altă parte, ‘în lume există aproximativ 10.000 de execuţii pe an’. În Iran, Irak, China, dar şi în Arabia Saudită şi Pakistan, au loc 93 % din numărul total de execuţii. Japonia şi Statele Unite, sunt şi ele în mod constant arătate cu degetul. ‘Asia şi Orientul Mijlociu sunt într-adevăr zonele geografice în care dezbaterea privind pedeapsa cu moartea este cel mai puţin avansată, insistă Raphaël Chenuil-Hazan.
Arabia Saudită începe să accepte o dezbatere, chiar dacă 102 persoane au fost executate acolo în 2008. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Irak, Iran sau Pakistan.’ Pentru aceste ţări, ONG-urile vorbesc chiar de un ‘recuľ.
Irakul a reluat recent execuţiile, invocând ‘lupta împotriva terorismului’. ‘Acest lucru nu trebuie absolut deloc să fie o scuză şi suntem cu atât mai îngrijoraţi cu cât ţara a anunţat că vrea să golească repede culoarele morţii’, subliniază directorul general al asociaţiei. La sfârşitul lui 2009, în Irak erau 926 de condamnaţi la moarte care aşteptau execuţia.