Noul câmp de luptă pentru euro: Spania

0

Grecia a iniţiat criza care a zguduit zona euro. Spania ar putea determina dacă eurozona rezistă sau se prăbuşeşte, notează într-un comentariu cotidianul american Wall Street Journal (WSJ).

Cea de-a patra economie a zonei euro, Spania înregistrează o rată a şomanului de 19%, o criză a sectorului imobiliar, datorii mari şi un deficit bugetar în creştere.
PIB-ul său s-a contractat cu 3,6 % în 2009 şi este aşteptat să se contracte din nou în acest an, lăsând Spania în cea mai profundă şi mai lungă recesiune din ultima jumătate de secol.

Potrivit WSJ, problema legată de Spania este că, din cauza faptului că e membră a zonei euro, este lipsită de metode testate pentru a-şi pune pe picioare economia.
Spania nu îşi poate devalua moneda pentru a-şi face exporturile mai atractive şi staţiunile turistice mai ieftine, deoarece valoarea euro este determinată de economia germană mai mare şi mai competitivă.
De asemenea, Madridul nu poate scădea rata dobânzii sau imprima bani pentru a impulsiona împrumuturile şi cheltuielile, deoarece aceste decizii se iau acum la Frankfurt, de către Banca Centrală Europeană (BCE).

Spania ar putea însă încerca să stimuleze creşterea economică prin intermediul unor reduceri de impozite şi al unor creşteri ale cheltuielilor. Pe de altă parte, Spania a cheltuit deja sume importante pentru relansarea economiei, aducându-şi deficitul bugetar la 11,4 % din PIB, anul trecut, şi va trebui să vândă mai multe obligaţiuni pentru a spori noile lichidităţi.

În plus, cumpărătorii obligaţiunilor guvernamentale, speriaţi de situaţia din Grecia, au cerut deja rate ale dobânzii mai mari din partea Madridului. Pe de altă parte, guvernul respinge orice discuţie despre criză. ‘Fundamentele economiei noastre sunt solide’, susţine ministrul spaniol al economiei, Elena Salgado, punctând că marile bănci sunt sigure, că statisticile economice sunt credibile, iar companiile suficient de dinamice pentru a-şi menţine cota din pieţele de export.

De asemenea, ea aminteşte că Spania a înregistrat excedente bugetare până la momentul în care a lovit criza şi că datoria guvernamentală a crescut de la un nivel foarte scăzut.
Pe de altă parte, orice împrumut pentru Spania, a cărei economie de 1,6 trilioane de dolari este aproape dublă faţă de cele ale Greciei, Portugaliei şi Irlandei luate împreună – ar fi cu mult mai costisitor.

Majoritatea economiştilor văd trei opţiuni pentru Spania. Una este ca guvernul să nu facă nimic, lăsând economia să se lupte cu rata crescută a şomajului şi cu plata datoriilor. O a doua opţiune presupune ca guvernul să joace un rol mai activ, reducând din cheltuielile sale şi luând în acelaşi timp măsuri nepopulare, menite să impulsioneze latura ofertei, printre care şi reformarea pieţei rigide a muncii.
Marţi, 23 februarie, guvernatorul Băncii Centrale a Spaniei a favorizat această cale, cerând o acţiune rapidă din partea guvernului pentru a reduce deficitul bugetar şi a reforma piaţa muncii.

Desmond Lachman de la American Enterprise Institute este printre pesimiştii care cred că guvernul nu va adopta această cale. Incapacitatea cronică a Spaniei de a-şi repune pe picioare economia o va face să examineze o a treia cale: ruperea zonei euro prin retragerea din cadrul uniunii monetare. Aceasta ar permite o devaluare, care, în replică ar creşte competitivitatea Spaniei şi ar permite economiei să îşi revină.

O viziune mai tradiţională argumentează că niciun guvern, inclusiv cel spaniol, nu va avea curajul să înfrunte haosul financiar generat de această mişcare. Guvernul a anunţat planuri, începând cu creşteri de impozite şi cu reduceri de cheltuieli în acest an, pentru a reduce deficitul bugetar la 3% din PIB, până în 2013, un program pe care analiştii financiari l-au descris drept credibil.

El prevede ca datoria publică să ajungă la 74% din PIB, în 2012, prin comparaţie cu cea de 113% azi în Grecia şi Italia. Problemele Spaniei de azi sunt o oglindire a celor 10 ani de creştere economică pe care Spania şi celelalte ţări i-au înregistrat de la intrarea în uniunea monetară în 1999.
Majoritatea analiştilor sunt de părere că problemele financiare ale Spaniei se concentrează în cele 45 de “cajas” – case de economii regionale, de obicei conduse de politicieni locali, care adesea s-au implicat puternic în împrumuturi imobiliare.

Aproximativ jumătate din cele 1,3 milioane de case nevândute sunt acum în registrele “cajas” şi ale băncilor care nu s-au grăbit să le vândă pentru că nu doresc să realizeze pierderile. Guvernul a încercat să forţeze “cajas”-urile să fuzioneze cu instituţii mai mari şi a stabilit un fond pentru a le încuraja să se structureze şi să atragă capital.
Potrivit Wall Street Journal, pierderile masive de locuri de muncă ar putea încetini eliberarea Spaniei de datorii. Chiar şi în perioadele bune, nu au scăzut niciodată sub 8%. Salariile sunt stabilite prin intermediul unui sistem complicat de negociere cu sindicatele, care impun creşteri salariale firmelor chiar dacă mersul afacerilor nu le permite. Deoarece salariile sunt inflexibile, companiile spanione pot reduce costurile doar concediind angajaţi.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.