Grupurile ecologiste protestează faţă de încercarea de exploatare a aurului în munţii României

2

Sub Roşia Montană, un sat adormit din Munţii Apuseni, situat în vestul Transilvaniei, solul erodat ascunde un secret strălucitor. Aproximativ 140 de kilometri de tuneluri stau mărturie a secolelor de eforturi de a extrage aurul din aceste sol, notează cotidianul britanic Financial Times (FT).

Târnăcoapele şi instrumentele de forare au tăcut în 2006, atunci când ultima mină care primea ajutoare de la stat a fost închisă, în cadrul pregătirilor de aderare a României la Uniunea Europeană (UE).
Cu toate acestea, compania de minerit “Gabriel Resources”, cu sediul în Canada, estimează că solul de la Roşia Montană ar adăposti 10,1 milioane de uncii de aur, ceea ce ar face din zăcământul respectiv cea mai mare rezervă de aur neexploatată din Europa.

Cu o economie în recesiune severă şi cu preţurile la aur în creştere, politicienii români se gândesc dacă exploatarea acestui aur ar putea inversa o scădere severă a veniturilor provenite din impozite şi debloca îngheţul investiţiilor străine.
Decizia cu privire la exploatarea aurului la Roşia Montană nu este încă luată, ca urmare unei campanii de 10 ani a grupurilor ecologiste care susţin că cianurile folosite pentru exploatarea aurului ar putea provoca un dezastru ecologic.

Numele ‘Baia Mare’ nu este niciodată departe de buzele celor care se împotrivesc exploatării pe bază de cianuri a aurului de la Roşia Montană. La 30 ianuarie 2000, digul lacului de decantare al cianurilor s-a fisurat, trimiţând 100.000 de tone de apă contaminată în afluenţii Dunării. Incidentul a cauzat moartea a peste 1.000 de tone de peşte, a contaminat pământurile pentru agricultură şi apa de băut kilometri întregi în jur.

Zece ani ani mai târziu, este greu să găseşti un român care să nu aibă o opinie despre Roşia Montană, notează FT. Proiectul de exploatare a rămas în suspensie după ce în septembrie 2007, Ministerul Mediului a suspendat o evaluare a studiului de impact asupra mediului, după o dispută privind nişte documente secundare, dar în acelaşi timp vitale.

Cu toate acestea, formarea unui nou guvern la Bucureşti, în luna decembrie a anului trecut, a readus proiectul pe agendă. ‘Vreau ca acest proiect să demareze cât de curând posibiľ, a susţinut în luna decembrie ministrul mediului, Adrian Videanu. Întrebat despre Roşia Montană la o recentă întâlnire la nivel de investitori, la Viena, ministrul de finanţe român, Sebastian Vlădescu, a declarat pentru Financial Times:

‘În opinia mea, avem nevoie de investitori… dacă, dintr-un punct de vedere ecologist, lucrurile pot fi clarificate, atunci vom sprijini orice tip de investiţie care ne va ajuta să ecologizăm România. Sunt sigur că aceasta va reprezenta de asemenea un impuls puternic pentru dezvoltarea sectorului mineritului şi pentru creşterea economică’.

În condiţiile în care aurul a ajuns la 1,095 dolari uncia, “Gabriel Resources” susţine că exploatarea aurului de la Roşia Montană ar putea oferi 4 miliarde de dolari economiei româneşti, pe durata celor 16 ani în care se va derula proiectul, revigorând o industrie aflată în impas. Înainte de căderea Cortinei de Fier, în industria mineritului din România lucrau 350.000 de oameni.

Până în 1997, acest număr s-a înjumătăţit, pe măsură ce minele care înregistrau pierderi s-au închis. De atunci, zeci de mii de lucrători şi-au pierdut sursele de venit în condiţiile în care subsidiile pentru minerit au fost eliminate gradual. Potrivit FT, impactul unor oraşe concentrate pe o singură industrie, cum este Roşia Montană, a fost sever, rata şomajului în aceste oraşe depăşind 80%.

Dacă i se va permite să extragă aur, “Gabriel Resources” susţine că va crea peste 800 de locuri de muncă pentru localnici, despre care compania canadiană susţine că sprijină aproape în unanimitate proiectul. De asemenea, compania pretinde că dispozitivele moderne de depozitare a reziduurilor vor face ca dezastrul de la Baia Mare să nu se mai repete şi promite să cureţe această zonă extrem de poluată.

Aceste argumente nu i-au convins însă pe cei de la ONG-urile de protecţie a mediului, care văd în “Gabriel Resources” o companie care vrea să obţină câştiguri rapide pe seama mediului înconjurător şi a comunităţii locale.

‘Nu este vorba nici măcar de o companie românească, ci despre o companie canadiană, aşa că nu văd cum ar putea fi în interesul României’, susţine Lucian Simion de la “Greenpeace” Bucureşti, subliniind că “Gabriel Resources” doreşte să distrugă patru munţi din zonă pentru a extrage aurul din ei.
De cealaltă parte, Richard Young, director financiar la “Gabriel Resources”, pretinde că afacerea de la Roşia Montană are mai puţin de-a face cu profitul pe termen scurt, considerând-o un test pentru deschiderea României, o ţară bogată în minereuri, la investiţiile străine.

Citește și
2 Comentarii
  1. razvan spune

    sunt interesele mult mai mari pentru rosia montana. daca nu vom ceda, vom ajunge sa fim santajati daca nu chiar invadati precum irakul pt petrol. aurul este foarte important pentru cei care guverneaza lumea … si nu doar pt valoarea sa materiala … restul e can-can…

  2. arty spune

    Nu-mi vine sa cred, 4 miliarde in 16 ani, cineva glumeste grozav, deci pentru banii astia nici nu…..
    Si in fond ar fi bine sa extragem noi aurul nostru, mii de ani am putut, acuma ce avem ?.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.