Preşedintele afgan îşi multiplică criticile, iar NATO îl cheamă la ordine. El se gândeşte mai ales la plecarea trupelor străine şi la supravieţuirea sa politică. De la vizita fulger a lui Barack Obama la Kabul, la 28 martie – 26 de ore cu avionul pentru 30 de minute de schimburi tensionate -, preşedintele afgan se dezlănţuie verbal împotriva ‘protectorilor’ săi occidentali, scrie ziarul elveţian Le Temps.
Joi, 1 aprilie, el acuza ONU că ar fi organizat fraude masive care au afectat realegerea sa în noiembrie 2009 – manipulări pe care observatorii le atribuie în schimb partizanilor săi. Sâmbătă, 3 aprilie, în faţa mai multor deputaţi el a ameninţat că ‘se alătură talibanilor’ dacă occidentalii continuă să exercite presiuni asupra sa. Duminică, 4 aprilie, el a promis unor şefi tribali din Kandahar că operaţiunile militare contra rebelilor, planificate pentru această vară, nu vor avea loc fără acordul lor.
În timp ce Casa Albă îşi exprima ‘îngrijorarea’ în faţa acestor afirmaţii, NATO a hotărât miercuri, 7 aprilie, că această situaţie trebuie să înceteze: ‘Comunitatea internaţională continuă să facă eforturi şi sacrificii enorme pentru a ajuta poporul afgan (130.000 de soldaţi şi ajutoare în valoare de miliarde de dolari). Sperăm că acest lucru va fi recunoscut de către poporul afgan, la cel mai înalt niveľ, a declarat purtătorul de cuvânt al organizaţiei.
Problema este că alianţa occidentală nu are altă soluţie decât să-l susţină pe preşedintele la putere – pe care, de altfel, îl critică fără încetare. În ceea ce îl priveşte, Hamid Karzai anticipează o retragere a trupelor străine, din iulie 2011. Dat fiind poziţia fragilă în care se află, el ştie că şansele sale de supravieţuire politică depind de gradul de independenţă de care va face dovadă până atunci. Astfel, la 10 martie îl primea pe preşedintele iranian Mahmud Ahmadinejad.
15 zile mai târziu, semna la Beijing acorduri comerciale cu preşedintele Hu Jintao. ‘Declaraţiile lui Karzai sunt pentru uz intern, analizează Mariam Abou Zahab, profesoară la Sciences Po Paris şi specialistă în regiunea Afganistan-Pakistan. Preşedintele a fost foarte umilit de americani în timpul alegerilor. El se gândeşte mai ales la ceea ce se va întâmpla după plecarea lor. Vrea să arate că este un adevărat afgan, că ştie să reziste în faţa străinilor.’
Dar de ce ridică tonul acum?, se întreabă ziarul. Cea mai probabilă ipoteză este următoarea: de câteva luni, Hamid Karzai negociază discret cu şefii talibani în speranţa că aceştia se vor alătura coaliţiei sale eterogene. Strategia americană constă mai degrabă în a discuta de pe poziţii de forţă cu cei mai moderaţi talibani – dar după ce slăbeşte rezistenţa rebelilor prin operaţiuni militare.
În acest scop, au obţinut colaborarea Pakistanului, care a arestat în ultimele luni mai mulţi comandanţi afgani. La 21 martie, o delegaţie pakistaneză a fost primită de secretarul de stat Hillary Clinton şi emisarul special pentru Afganistan şi Pakistan, Richard Holbrook.
Această destindere – relativă – a relaţiilor dintre Islamabad şi Washington contrastează cu tensionarea relaţiilor cu Kabulul şi nu poate decât să mărească îngrijorarea că marele vecin va manipula după bunul plac afacerile interne ale afganilor.
‘Hamid Karzai se teme de amestecul Pakistanului. El ştie, de asemenea, că occidentalii au puţine mijloace de acţiune asupra sa’, rezumă Olivier Guillard, director la Institutul de relaţii internaţionale şi strategice, care se declară ‘foarte îngrijorat’ în legătură cu viitorul Afganistanului în această perioadă instabilă. Mariam Abou Zahab nu este deloc mai optimistă. Succesul militar al aliaţilor de la Marja a fost ‘un circ pentru mass-media’.
Americanii continuă să se descurce foarte bine, rata de dezertare în cadrul forţelor afgane este extrem de mare, potrivit acesteia. Fostul adjunct al reprezentantului ONU în Afganistan, Peter Galbraith, a pus sub semnul întrebării ‘echilibrul mintaľ al preşedintelui afgan Hamid Karzai, sugerând marţi, la o discuţie televizată la postul american de televiziune MSNBC, că acesta ar fi toxicoman.