Soluţii irakiene pentru „Vietnamul sovietic”

Războiul din Afganistan este deja mai lung decât cel din Vietnam, o comparaţie care ridică părul în cap celor de la NATO.

În Afganistan totul este indirect: experţii şi analiştii nu au pus vreodată piciorul în satele izolate din Helmand, militarii se apropie doar de afganii în uniforme, ziariştii nu îndrăznesc să intre în zonele pashtune iar forţele NATO au încredere în ‘armele inteligente’ pentru a facea treaba pe teren, acolo unde ei nu sunt trimişi de superiori, de teama pierderilor care nu dau bine în ochii opiniilor publice din respectivele ţări, sătule de un război fără direcţie.

Rezultatul este un conflict despre care după 9 ani tot mai multă lume îşi dă cu părerea, însă despre care puţini au cunoştinţe reale, notează ABC. Americanii au ajuns în această ţară pe care mass-media lor o numesc ‘Vietnamul rus’ cu speranţa de a pune capăt regimului talibanilor şi de a-şi câştiga sprijinul populaţiei locale. Nu au reuşit niciunul dintre cele două obiective, iar preşedintele vorbeşte acum de planuri de retragere.

Citeste si:  Comercianţii en-gros de energie vor trebui să publice acordurile încheiate

La nouă ani de la căderea statului islamic pe care talibanii îl instauraseră în Afganistan, noul guvern de la Kabul, sprijinit de întreaga forţă a NATO, este incapabil să controleze ţara, iar liderii afgani, care nu au sprjinul cetăţenilor sătui de corupţie, nu mai altă soluţie decât să facă apel la dialog şi la reconcilierea naţională.

Venirea lui Barack Obama la Casa Albă şi numirea generalului David Petraeus ca şef al Comandamentului Central american au impulsionat o apropiere de acei inamici susceptibili să colaboreze cu autorităţile, urmând strategia folosită de Irak cu miliţiile sunite sahwa. Încrederea absolută a americanilor de a stabiliza zonele cele mai complicate – Helmand şi Kandahar – este o altă lecţie irakiană aplicate deja pe plan militar cum s-a văzut în recenta ofensivă de la Marja.

Citeste si:  Moscova a predat Varşoviei transcrieri falsificate ale înregistrărilor "cutiilor negre"

Noua strategie internaţională bazată pe o apropiere de elementele cele mai radicale ale acestei insurgenţe heterogene, depinde însă şi de extinderea frontului din Pakistan unde s-ar afla, potrivit serviciilor secrete, adevăratele sanctuare ale liderilor în lupta lor împotriva guvernului de la kabul, între care însuşi Osama Ben Laden. Responsabilul afgan al Internelor, Mohamed Hanif Atmar, a făcut calcule şi a estimat la ‘circa 10-15.000′ numărul talibanilor care controlează în prezent ’17 provincii’, altfel spus jumătate din teritoriul ţării şi care sunt capabili să acţioneze cu relativă uşurinţă chiar şi în capitala Kabul.

Citeste si:  CIA a simulat un program de vaccinare pentru a obţine mostre de ADN de la familia lui Osama ben Laden

NATO a învăţat din greşelile făcute de Armata Roşie şi citind cronicile editorialiştilor sovietici din vremea aceea, precum Riom Borovik care spunea, deja în anii 80, că ‘trimiterea trupelor a fost o greşeală provocată de necunoaşterea ţării şi a caracterului afganilor’. În cartea sa ‘Războiul ascuns’, ziaristul rus aminteşte că ‘dacă vrei să afli despre o ţară străină, trebuie să te pierzi în interiorul său.
Dar în Afganistan am fost incapabili să o facem. În timpul războiului am fost separaţi de ţară de un geam antiglonţ de 8 milimetri grosime prin care vedeam speriaţi ţara din interiorul vehiculelor noastre blindate’. Exact ca în anul 2010, conchide ziarul ABC.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close