Relaţia dintre putere şi presă, în criză

14

Concedierea a doi jurnalişti care au publicat o informaţie privind „trădări” conjugale reciproce între preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi soţia sa Carla Bruni redeschide controversatul şi alunecosul subiect a relaţiilor dintre presă şi putere în statele democratice, relatează agenţia de presă italiană Il Velino.

Sarkozy nu este un „client nou” al unor soluţii de acest gen. Este cunoscută o afacere de acum cinci ani când cel care era la vremea aceea ministru de interne a obţinut îndepărtarea directorului revistei Paris Match, Alain Genestar, vinovat de a fi publicat o fotografie a soţiei sale de atunci, Cecilia, cu presupusul amant.

Chiriaşul Palatului Elysee, care în pofida atenţiei acordate presei, a suferit recent o înfrângere copleşitoare în alegerile regionale din Franţa, nu este singurul lider care are o relaţie incertă cu lumea informaţiei. Lăsând la o parte arhicunoscuta situaţie din Italia, unde deja de 15 ani se discută fără prea multă coerenţă despre conflictul de interese, deoarece preşedintele Consiliului de miniştri (Silvio Berlusconi) este şi proprietarul unor posturi de televiziune la nivel naţional, şi în alte ţări în care sunt reguli de fier privind libertatea informaţiei, au existat în ultimii ani situaţii controversate.

Este cazul SUA unde, chiar dacă preşedintele Barack Obama a renunţat la boicotarea FoxNews, ciocnirile dintre canal şi Casa Albă nu s-au aplanat. Cu numai două luni în urmă, de exemplu, Fox a manifestat un dezinteres major faţă de confruntarea dintre Obama şi republicani la Baltimore, unde preşedintele, potrivit opiniei generale, a avut o poziţie tranşantă, întrerupând transmisia în direct aproape imediat, în timp ce CNN, MSNBC şi alte reţele principale au transmis live întreaga intervenţie a lui Obama.

Citeste si:  Zborul MH17: Cutiile negre ale avionului Malaysia Airlines au ajuns în Marea Britanie

Un episod pe care moderatorul de televiziune Jon Stewart, cunoscut şi pentru atenţia sa faţă de relaţiile dintre presă şi putere, l-a calificat drept „fără precedent”.
Este evident, prin urmare, că războiul este departe de a se fi încheiat iar dacă Obama a decis să nu mai boicoteze Fox este numai pentru că, potrivit agenţilor săi de presă, este o atitudine ce ar putea apărea drept cenzură şi contraproductivă în planul imaginii.

Nu lipsesc polemicile nici în Germania, în pofida faptului că legile privind publicistica sunt foarte rigide în termeni de garanţii. Astfel, a suscitat polemici în luna ianuarie concedierea directorului postului public ZDF, Nikolaus Brender, căruia nu i s-a mai acordat încredere de către un consiliu de administraţie sub siglă CDU, ce nu a suportat tendinţele de stânga ale jurnalistului.

Citeste si:  Social-democraţii se reunesc în congres extraordinar

Chiar dacă raţiunile oficiale ale neînnoirii contractului său sunt altele – îndeosebi indici de audienţă scăzuţi şi un climat foarte rău cu redacţia – excluderea lui Brender a fost văzută de opinia publică drept o bătălie politică, în condiţiile în care opoziţia a făcut din ea un portdrapel al libertăţii presei iar majoritatea de la guvernare a contestat imparţialitatea redusă. Realitatea este că în martie, jurnalistul a fost nevoit să părăsească postul.

Numirea directorilor de emiţătoare publice naţionale germane – foarte puternice datorită veniturilor cele mai mari din Europa – este întotdeauna rodul unor confruntări foarte dure între partide. Consiliile de administraţie sunt expresiile în mare parte ale majorităţilor aflate la guvernare la nivel naţional şi de landuri, generând un gen de „spoil system” (sistem de patronaj). În trecut, şi Leo Kirkh, apropiat al fostului cancelar Helmut Kohl, a atribuit falimentul companiei sale Kirkhmedia presiunilor social-democraţilor la adresa Deutsche Bank, astfel că limitarea creditului acordat companiei lui Kirkh face încă obiectul unei dispute judiciare.

Chiar şi regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, în pofida liberalismului-model al lumii informaţiei britanice, a declanşat recent un război împotriva paparazzi pentru invazia continuă a privacy membrilor casei regale.
Potrivit dezvăluirilor făcute în decembrie 2009, de Daily Telegraph, suverana ar fi început consultări cu biroul de avocatură Harbottle & Lewis şi cu şeful Press Complaints Commission (un gen de birou de reclame al jurnalisticii) pentru a găsi un mod de a limita raza de acţiune a forografilor.

Citeste si:  hitchBOT, robotul care şi-a propus să vadă dacă poate avea încredere în oameni

O „mare de interpretări” a provocat şi un editorial din ziarul spaniol El Pais, de notorii tendinţe socialiste, publicat în septembrie 2009 împotriva politicii economice şi îndeosebi telecomunicaţiilor lui José Luis Zapatero.
Cotidianul a revendicat onestitatea intelectuală de a critica guvernul atunci când este cazul, dezminţind oricare altă ipoteză. Pentru mulţi însă a fost vorba de a autentică şi chiar ameninţătoare luare de poziţie din partea grupului Prisa, proprietarul ziarului, pentru a elimina o politică prejudiciabilă pentru interesele sale din partea guvernului, care ar fi favorizat rivala Mediapro prin unele prevederi privind digitalul terestru.

Dacă a cuceri favoarea presei fără a folosi securea în acest moment se dovedeşte greu pentru oricare lider, sunt unii care se gândesc să o coopteze în propria tabără. Aşa a procedat Dilma Rousseff candidata la preşedinţia Braziliei pentru partidul lui Lula, care la 6 aprilie a angajat-o pe directoarea televiziunii publice EBC, Helena Chagas, drept „guru” al propriei campanii electorale, alături de un consistent grup de alţi jurnalişti.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata