Dislexii, disfazii, dispraxii…: un ghid pentru părinţi

15

Dislexiile, disfaziile, dispraxiile, disortografiile constituie tulburări cognitive ale copiilor care le afectează capacitatea de învăţare, în special cititul, scrisul şi efectuarea calculelor aritmetice.

De aceea, Institutul naţional francez de prevenire şi de educare în domeniul sănătăţii (INPES) a publicat recent un ghid pentru părinţii copiilor care suferă de tulburări de tip ‘dis’ şi care au nevoie de atenţie deosebită în viaţa lor şcolară şi socială, scrie săptămânalul Le Point.
Această lucrare permite părinţilor să cunoască mai bine etapele de abordare a copilului lor, derularea şcolarităţii şi adaptările care pot fi propuse dacă este necesar. Îi prezintă, de asemenea, pe specialiştii şi structurile competente precum şi asistenţa financiară ce poate fi acordată în aceste cazuri.

Citeste si:  Dezastru la Moscova. Presa internațională vorbește de riscuri de iradiere nucleară

Greu de definit, tulburările de tip ‘dis’ sunt şi greu de depistat deoarece nu sunt vizibile de la început şi, datorită specificului lor, pot fi confundate cu dificultăţile legate de procesul de învăţare la şcoală. Adesea, ele sunt descoperite atunci când copilul nu vorbeşte prea bine, are dificultăţi de învăţare, scriere, desenare, de legare a şiretului…

Depistarea lor prin teste speciale şi diagnosticarea permit stabilirea unui plan de asistenţă pentru copil, adaptat tulburărilor de care suferă. În timp ce marea majoritate a copiilor ‘dis’ sunt înscrişi la grădiniţă, la şcoala primară, unii vor trebui să beneficieze de îngrijiri specifice sau de ajutoare suplimentare, precum şi de material didactic adaptat.

Citeste si:  Un nou studiu leagă sindromul oboselii cronice de o clasă de viruşi

Cazul fiecărui copil este bineînţeles diferit, dar părinţii au rolul important de a-i susţine în eforturile lor, mai ales când persistă dificultăţi la şcoală, deşi copilul munceşte mult. Această situaţie poate fi pentru copil o sursă de descurajare, de frustrări, chiar de suferinţă psihologică şi de conflict cu anturajul. Controlul asupra copilului este pluridisciplinar şi ţine atât de domeniul pedagogic, cât şi de cel medical şi paramedical, implicând diverşi specialişti, printre care ortofonistul şi psihologul şcolar.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata