Noul tratat START zădărniceşte ambiţiile Iranului
Semnarea noului tratat START nu marchează doar cel mai important pas făcut de Obama în resetarea relaţiilor ruso-americane.
Acordul consolidează astfel legitimitatea unui regim internaţional de neproliferare nucleară şi a abordării, în cadrul acestuia, a problemei dosarului nuclear iranian.
Prin urmare, în urma semnării tratatului, SUA se bucură de o poziţie mai bună în negocierile pe marginea programului nuclear al Teheranului.
În condiţiile în care două superputeri nucleare sunt de acord să-şi reducă arsenalul nuclear, refuzul Iranului de a fi transparent în privinţa acestuia pare absurd, potrivit ziarului britanic.
De asemenea, noul tratat va conferi SUA o legitimitate suplimentară în încercările sale de a urmări sancţiuni în Consiliul de Securitate al ONU în viitoarele săptămâni.
Cu alte cuvinte, noul START subminează eforturile Iranului de a diviza Rusia şi Occidentul, în condiţiile în care, dacă ne uităm în trecut, schimbările de politică ale Iranului în ceea ce priveşte programul său nuclear s-au corelat cu răciri ale relaţiilor dintre SUA şi Rusia.
Moscova este considerată probabil cea mai critică voce cu privire la o rezoluţie privind sancţiunile, de vreme ce majoritatea analiştilor prevăd că Beijingul va prefera probabil să se abţină decât să îşi exercite dreptul de veto – deşi există semnale că şi tonul Chinei s-ar putea atenua. De asemenea, iranienii se simt în mod clar încurcaţi de agenda de neproliferare nucleară a administraţiei Obama.
Teheranul va găzdui, în perioada 17-18 aprilie (la câteva zile după summitul pe tema securităţii nucleare organizat de Obama) propriul său summit pe teme nucleare, intitulat ‘Energie nucleară pentru toată lumea, arme nucleare pentru nimeni’, o încercare patetică să nege preeminenţa agendei de securitate americane.
Potrivit The Guardian, chiar dacă noul tratat START reprezintă un pas crucial pentru un regim al neproliferării nucleare, el nu garantează o atitudine unanimă a comunităţiii internaţionale în privinţa Iranului, fiind necesare eforturi diplomatice suplimentare în direcţia Chinei şi Rusiei.