Discuţiile pătimaşe privind acordarea de ajutor economic Greciei, aflată în prag de faliment, constituie doar vârful uriaşului aisberg de probleme economice cu care se confruntă întreaga Uniune Europeană (UE) în perioada crizei.
Ratificarea Tratatului de la Lisabona, precum şi alegerea preşedintelui şi ministrului de externe al UE erau gândite ca o relansare a Uniunii. Astăzi, însă, Europa este cu mult mai puţin unită decât acum câţiva ani, iar multe dintre principiile şi simbolurile fundamentale ele eurointegrării sunt puse sub semnul întrebării, notează analistul rus Viaceslav Nikonov, preşedintelui Fondului ‘Politika’, într-un comentariu publicat în cotidianul Izvestia.
Ţările UE au fost printre cele mai afectate de criza economică: în 2008, Produsul Intern Brut (PIB) s-a redus în ţările UE în medie cu 4,1%, comparativ cu un nivel mondial de circa 3%. În privinţa tipului de măsuri anticriză adoptate, Europa s-a împărţit în două grupuri. Ţările din primul grup şi-au majorat brusc cheltuielile pe baza unor credite interne şi externe, neoprindu-se nici în faţa creşterii alarmante a deficitului bugetar.
Printre aceste ţări se numără Grecia, Italia, Spania, dar şi, potrivit analistului rus, state precum Franţa, Italia şi Marea Britanie, cu deficite bugetare destul de mari. Astăzi, aceste ţări cer ajutor partenerilor ceva mai economi, însă aceştia nu vor să sprijine o asemenea risipă. Jumătate din Europa se confruntă cu probleme la plăţi, în condiţiile în care producţia aproape că nu creşte, iar şomajul depăşeşte 10%.
Al doilea grup de ţări a demonstrat gesturi de autorestricţionare, însă cu rezultate relativ modeste. Cel mai tare au strâns cureaua republicile baltice, după ce s-a dovedit că nu pot apela la credite din afară. Astfel, Lituania şi-a redus cu 30% cheltuielile bugetare, cu 20-30% salariile din sectorul de stat, cu 11% pensiile, în timp ce impozitele au fost majorate la absolut toate categoriile de produse şi servicii.
Drept rezultat, Vilniusul a reuşit să menţină deficitul bugetar la nivelul de 9% din PIB, însă o consecinţă a acestui lucru au devenit şomajul de 14%, scăderea cu 15% a producţiei, exodul în masă şi numărul îngrijorător de sinucideri: la acest din urmă capitol, ţara se situează pe primul loc din lume.
Tocmai pe această cale granzii UE, în primul rând Germania, îi recomandă să meargă şi Greciei, dar şi altor ţări din grupul PIGS (Portugalia, Italia, Grecia, Spania) şi STUPID (Spania, Turcia, Marea Britanie, Portugalia, Italia şi Dubai). Este clar că autorestricţionarea bugetară va determina o îndelungată depresie economică, un şomaj ridicat şi proteste sociale. Nu încântă populaţia Europei nici planurile privind majorarea vârstei de pensionare.
Toate acestea demonstrează, în primul rând, că restabilirea economiei europene va fi chinuitoare şi de durată. Acest lucru este rău pentru Rusia, care depinde în mare măsură de exportul în UE (peste 60% din comerţul extern al ţării). Potrivit lui Nikonov, interesele economice vor obliga Rusia să se reorienteze spre pieţile mai de perspectivă ale Asiei.
În al doilea rând, perspective cu mult mai puţin clare are moneda euro, căreia încă de curând i se prorocea statutul de principală valută de rezervă. Astăzi, mass-media europene dezbat cu toată seriozitatea posibilităţile distrugerii zonei euro.
În al treilea rând, probleme financiare şi sociale au făcut Europa mai pacifistă, mai puţin interesată de probleme militar-politice şi de consolidarea solidarităţii transatlantice. Acest lucru duce la creşterea tensiunilor în relaţiile cu SUA, care păreau să fie depăşite odată cu instalarea la putere a lui Barack Obama.
Washingtonul pare dezamăgit de aliaţii săi europeni: atât din cauza nedorinţei lor de a sprijini un stat membru NATO (Grecia), cât din cauza opoziţiei crescânde în Europa privind majorarea cheltuielilor pentru apărare şi onorarea obligaţiilor militare. Recent, ministrul american al apărării, Robert Gates, se plângea că doar 5 din 28 de ţări membre ale NATO îşi respectă obligaţia de a aloca Apărării 2% din PIB.
În al patrulea rând, este evidentă diminuarea atitudinilor antiruseşti. Acestea sunt cu mult mai slabe nu doar comparativ cu perioada războiului din Osetia de Sud, ci şi cu ultimul deceniu, consideră analistul. Din cauza crizei economice, ţările ‘vechii Europe’ nu prea mai au timp de Rusia, în timp ce ţările din Europa Centrală şi de Est au descoperit în premieră că UE nu este ‘singura sursă de lumină’.
Chiar dacă a căzut puternic anul trecut, anul acesta Rusia creşte mai repede decât UE, deţine cea mai mare de pe continent rezervă în aur şi valută şi poate să ajute. Succesul pe care forţe politice care nu au ‘alergie’ la relaţiile cu Rusia l-au înregistrat în ţări din Europa Centrală şi de Est a devenit deja sesizabil, subliniază Nikonov.
În final, analistul rus îşi exprimă convingerea că, la ora actuală, perspectivele privind apropierea dintre Rusia şi partenerii europeni au cele mai mari şanse de reuşită de după perioada ‘războiului rece’.