Trebuie înfruntată proasta funcţionare a mecanismelor ce reduc vulnerabilitatea la corupţie

11

Corupţie şi transparenţă redusă în procesele decizionale, legi niciodată aplicate, o societate civilă puţin conştientă de fenomen – aceasta este realitatea cotidiană a României, la 20 de ani de la Revoluţia din 1989, scrie portalul Osservatorio sui Balcani, care i-a luat un interviu lui Victor Alistar, directorul executiv al Transparency International Romania, consemnat de Nikolai Yotov, corespondentul SeeNews Agency şi analist politic pentru ediţia online a „Bulgarian Post”.

Întrebat care este situaţia actuală a sistemului normativ român prin comparaţie cu cel din Europa Occidentală, Alistar este de părere că, din punct de vedere legislativ lucrurile merg bine, acest lucru fiind şi „secretuľ’ aderării României la UE.
Pe hârtie totul este în regulă dar în realitate multe legi nu sunt respectate sau sunt chiar ignorate. El dă exemplul normei privind accesul la informaţie, situaţie în care instituţiile furnizează datele cerute de cetăţean în proporţie de numai 40% din cazuri.

Transparenţa proceselor decizionale este stabilită de lege dar nu este pusă în practică în realitate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre legea împotriva discriminării.
Alistar crede că, din păcate, în România se încearcă întotdeauna să se eludeze legea, atunci când aceasta este considerată ineficientă sau nedreaptă, spre deosebire de Europa Occidentală, unde societatea civilă asumă un rol mai activ şi încearcă să facă presiuni asupra autorităţilor.

În România, spune directorul TI, va fi nevoie de ani de zile până când această cultură se va înrădăcina în noile generaţii. Comisia Europeană a afirmat în repetate rânduri în aşa-numitele „rapoarte privind progresele înregistrate” că parlamentul român face tot posibilul să încetinească punerea în aplicare a reformelor şi obstrucţionează lupta împotriva corupţiei funcţionarilor de rang înalt.

Citeste si:  Şeful parlamentului din Crimeea: ''Vom face tot posibilul ca întreaga Ucraină să se unească cu Rusia"

Întrebat cum apreciază aceste acuzaţii, Alistar este de părere că este riscant să faci anumite declaraţii de la Bruxelles. În primul rând, în urma amendamentelor aduse Constituţiei române, în 2003, imunitatea parlamentară în România este cu mult sub cea acordată deputaţilor din multe alte ţări din UE.

Apoi trebuie subliniat că nu trebuie judecaţi pripit parlamentarii împotriva cărora s-a deschis o anchetă, deoarece aceste anchete pot deveni un instrument ale unei adevărate persecuţii politice. România şi Bulgaria pot fi comparaţi cu doi „elevi recalcitranţi” ai clasei, spune Alistar:

sunt nedisciplinaţi, dar rămân parte a comunităţii şi trebuie trataţi în mod egal. România are notele cele mai mici în materie de transparenţă a administraţiei, sisteme de contabilitate, drepturi ale omului, integritate morală şi luptă împotriva corupţiei, nu are suficient la nicio materie, dar pretinde respect faţă instituţiile fundamentale, printre care şi parlamentul.

Întrebat ce părere are despre propunerea preşedintelui Traian Băsescu privind trecerea la un sistem parlamentar monocameral şi reducerea la 300 a numărului de parlamentari, Alistar crede că în România cele două camere nu sunt bine organizate, deoarece multe dintre competenţele lor se suprapun şi din acest punct de vedere, deschiderea unei dezbateri privind diferenţierea competenţelor este utilă.

Având în vedere însă că parlamentul are, printre altele, sarcina de a menţine responsabilităţile guvernelor centrale şi a supraveghea administraţiile locale, el nu crede că trecerea la un sistem monocameral sau reducerea numărului de parlamentari vor contribui la ameliorarea calităţii activităţilor legislative.
Se impune mai degrabă să se lucreze la capitalul uman, creându-se partide politice mai „sănătoase”, care să formeze candidaţi la alegeri mai buni şi mai bine pregătiţi. Ar fi preferabil un parlament bicameral cu competenţe mai bine stabilite.

Citeste si:  Marian Vanghelie: Prostia ucide, nu corupţia; tăcerea ne îngroapă

Totodată, ar trebui să se aloce resurse mai bune unor staff-uri de profesionişti care să opereze în cadrul organelor legislative pentru a insera elemente mai tinere şi mai instruite. Întrebat unde se manifestă în mai mare măsură corupţia, la nivel înalt sau în administraţia locală, Alistar apreciază că în România corupţia este foarte răspândită. Barometrul TI privind Corupţia Globală arată că în 2009 mult mai mulţi români au fost implicaţi în situaţii de corupţie decât în 2008.

În opinia sa, o altă problemă ce trebuie înfruntată este proasta funcţionare a mecanismelor ce ar trebui să reducă vulnerabilitatea la corupţie. Lupta împotriva corupţiei a sfârşit prin a deveni pur şi simplu o armă în mâinile politicii. Nu se poate vorbi de un progres în promovarea integrităţii morale în România. Corupţia este endemică şi se întâlneşte atât la nivel înalt cât şi la nivelul „de jos”, cu alte cuvinte la contactul direct cu cetăţenii.

A pătruns în toate sectoarele în care se oferă servicii cetăţenilor, ca sănătatea, educaţia, construcţiile. Se pot crea sute de instituţii pentru combaterea corupţiei şi se pot promulga zeci de legi privind contractele publice, dar dacă jocurile au fost deja făcute în culise totul este inutil.
Nu este nimic rău în crearea grupurilor de interese, crede Alistar, acesta fiind motivul pentru care lobby-urile reprezintă o componentă importantă în viaţa politică la Bruxelles, problema este ca aceste grupuri să nu acţioneze în mod nelegitim pentru a nu distorsiona şi polua pieţele şi limita accesul la resurse, prejudiciind astfel adevărata competitivitate.

Citeste si:  Judecătorul Mustaţă, despre cazul Voiculescu: ''Tu nu poţi să-i faci la dosarul ăla vânt?'' / ''Păi asta şi fac!''

Solicitat să se exprime privind modul în care se poate combate corupţia, Alistar este de părere că există două şcoli diferite de gândire. Prima, mai radicală, constă în esenţă în „decapitarea” elementelor bolnave. A doua ipoteză implică, în schimb, o schimbare radicală a sistemului în totalitatea sa, care implică o curăţenie drastică a pepinierei aşa-numitei „pieţe a corupţiei”.

Ambele abordări prezintă avantaje şi dezavantaje. Principalul avantaj al primei abordări este că metodele folosite se bucură de obicei de aprobarea generală şi sunt uşor de înţeles pentru opinia publică. Pe de altă parte, însă, nu sunt eliminate cauzele structurale ale corupţiei odată tăiat un cap apare un altul, care se poate bucura de aceleaşi condiţii favorabile ale celui abia căzut şi se poate dedica nestânjenit activităţilor de corupţie.
A doua abordare permite, prin intermediul unor reforme sistematice, eliminarea posibilităţilor de a continua corupţia, deoarece aceasta nu este numai un act imoral ci şi o oportunitate de a încheia afaceri. Acest lucru este greu de comunicat opiniei publice. Poate că un mixaj al celor două ar fi soluţia mai bună pentru România.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata