„Robinetul la gaz poate fi închis oricând”: Europenii continuă să fie speriaţi cu „sancţiuni sovietice” asemeni celor împotriva Lituaniei

50

Cu 20 de ani în urmă, conducerea Uniunii Sovietice a întreprins prima şi ultima sa încercare de a iniţia o blocadă economică la adresa unei republici sovietice ‘rebele’, Lituania.

Toate tentativele de a convinge altfel conducerea Consiliului Suprem al Lituaniei să-şi anuleze decizia privind independenţa republicii nu au avut niciun efect.

După aceasta, secretarul general al CC al PCUS, Mihail Gorbaciov, a înaintat Vilniusului un ultimatum: sau decretul de la 11 martie 1990 privind independenţa republicii este declarat nul, sau republica se va confrunta cu sancţiuni economice.

La 15 aprilie 1990, termenul ultimatului a expirat şi a început blocada economică, în special sub forma sistării livrărilor de gaz şi de petrol spre republică. Această blocadă a durat până la 2 iulie 1990, notează analistul Dmitri Babici, într-un articol publicat în Vremia Novostei.

Aceasta a fost prima şi singura încercare a Moscovei de a opri ‘cu mâna costelivă a foametei’ exodul din lagărul socialist. Însă, arma propagandistică pusă în acest fel în mâna ‘naţional-democraţilor’ est-europeni s-a dovedit extrem de puternică.

Citeste si:  Surse Reuters: Trupe americane, observate într-o zonă din Siria de unde se anunţase retragerea

Până în ziua de azi, la orice încercare a Rusiei se a-şi proteja interesele în calitate de furnizor de resurse energetice în ţări europene se atenţionează în legătură cu ‘gândirea imperialistă’, cu ‘hegemonismuľ şi chiar aspiraţia Moscovei de a restabili URSS. Rădăcinile acestei retorici pleacă din 1990, subliniază analistul rus.

În realitate, sancţiunile economice sovietice din 1990 au demonstrat: chiar şi prin cea mai temeinică închidere a robinetului la petrol şi gaz Lituania nu mai poate fi readusă în URSS.

Da, în urma sancţiunilor de atunci peste 50.000 de oameni din Lituania îşi pierduseră locul de muncă. Ei şi ce? In perioada reformelor de piaţă de la începutul anilor 1990 era şi mai rău. În afară de aceasta, o blocadă ca atare este inutilă, fără o idee clară privind modul de îndeplinire a cerinţelor care o însoţesc şi a persoanelor care ar putea să le îndeplinească.

Este greu de imaginat că un om precum Vitautas Landsbergis, care conducea în martie 1990 Consiliul Suprem al Lituaniei, să-şi facă mea culpa pentru ‘erorile sale separatiste’ şi să devină din nou un modest autor al revistei CC al PCL, ‘Kommunistas’. Gorbaciov, însă, îi cerea tocmai acest lucru!, subliniază Babici.

Citeste si:  Prețurile petrolului scad la potențiala rentabilitate a producției libiene

Sancţiunile de atunci au mai demonstrat un lucru: a ‘uita definitiv’ de Rusia şi a trăi bine fără o cooperare de ordin economic cu această ţară nu poate niciun stat din Europa, mai ales republicile baltice.

In acest sens, analistul rus aminteşte că, după extenuante negocieri cu Moscova, parlamentul lituanian votase, în acelaşi iunie 1990, pentru suspendarea deciziei luate tot de ei la 11 martie, chiar dacă nu era vorba de o anulare definitivă a acestei decizii.

Prin urmare, puterea economică a Rusiei nu este suficient de mare pentru ‘a-i aduce la ordin’ pe foştii colocatari ai lagărului socialist, însă este destulă pentru ca aceştia să nu se poată descurca fără Rusia.

S-ar părea că Europa de Est ar trebui să tragă următoarea concluzie evidentă: de Rusia poţi să nu mai temi, însă cu ea se poate şi trebuie să stabileşti o cooperare.

Citeste si:  Criza economică afectează rezultatele companiilor europene din sectorul energetic

Din păcate, subliniază autorul articolului, această axiomă nu este pe înţelesul multora. Un exemplu în acest sens îl constituie aceeaşi Lituanie. Uzina lituaniană de prelucrare a petrolului, ‘Mazeikiu Nafta’, este vândută ba americanilor, ba Iukos-ului rus, iar acum companiei poloneze ‘PKN Orlen’.

Singurul scop pare a fi acela ca uzina să nu încapă pe mâinile companiei ruse Lukoil, loiale puterii ruse şi care livrează acestei uzine petrol. Drept rezultat, se înregistrează prejudicii în valoare de miliarde, reproşuri şi nemulţumiri reciproce.

Din când în când, guvernul lituanian le impută chiar şi polonezilor neputinţa de a crea un ‘front comun’ în lupta cu ‘dependenţa energetică’ faţă de Rusia. Se pare că lecţia anului 1990 a fost deja uitată, iar faptul că o atare dependenţă constituie, în prezent, parte a unei interdependenţe globale trebuie să fie demonstrat iar şi iar, conchide analistul rus.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata