Ce vrea Moscova în Arctica

13

În Arctica, jocurile înalte şi politica au obiceiul de a se amesteca. În 2007, o misiune condusă de Rusia a amplasat un steag pe fundul mării, la Polul Nord, dovedind o abilitate unică şi provocând anxietate în rândul altor puteri nordice.

Săptămâna trecută, pe fondul aşteptărilor că militarii ruşi vor pune la cale o lansare teatrală cu paraşuta la Pol pentru a comemora o misiune sovietică din 1949, războiul din umbră al provocărilor, declaraţiilor şi ripostelor a intrat în ultima etapă, scrie Financial Times.
Lawrence Cannon, ministrul de externe al Canadei, a fost tranşant: „Propaganda rusă nu mă impresionează”. Proaspăt reîntors din propriul „turneu de suveranitate” în regiunea arctică, a remarcat critic: „Ne luăm în serios munca. Ruşii s-au ţinut doar de cascadorii”.

Dacă există o ţară care va configura viitorul regiunii arctice, atunci aceasta este Rusia, subliniază FT. Interesele sale sunt substanţiale, întemeiate pe istorie şi geopolitică şi acutizate de schimbările climatice şi de foamea de resurse.
În primul rând, Siberia şi zona arctică au fost mult timp văzute drept sursă de profunzime strategică, fie ca redută (în 1812 şi 1941) fie ca platformă (în special pentru submarinele sovietice în timpul războiului rece).

Citeste si:  Rusia anunţă testarea cu succes a unei rachete de croazieră de pe un submarin nuclear

Motivul principal pentru care Arctica rusă este atât de populată – oraşul Murmansk are o populaţie de 3 ori mai mare decât cea din întreaga regiune arctică canadiană – se datorează faptului că Uniunea Sovietică a plasat în mod deliberat instalaţii militaro-industriale în nord. Consideraţiile de ordin geopolitic joacă un rol important în recenta apropiere a Rusiei de Islanda, potrivit FT.

În al doilea rând, un coridor maritim între Europa şi Asia în zona arctică este un obiectiv pe termen lung. Ar ajuta la deschiderea teritoriului vast al Rusiei (ale cărui principale fluvii se îndreaptă spre nord) şi la depăşirea celor mai mari slăbiciuni geopolitice ale ţării: separarea dintre Vest şi Est. Coridorul rus Nord-Est se va deschide cu mult înainte de coridorul canadian Nord-Vest. Sovcomflot, compania rusă de stat de transport maritim, plănuieşte să trimită un transport de petrol de la Marea Albă în Japonia, în această vară.

Citeste si:  Tensiunile cu Moscova obligă Minskul să caute un nou partener energetic în Iran

În al treilea rând, producţia de hidrocarburi a Rusiei – cheie pentru influenţa externă a ţării şi stabilitatea internă – este posibil să se orienteze spre nord în condiţiile în care vechile câmpuri seacă. Europa s-ar putea trezi din ce în ce mai dependentă de gazele Arcticii.
Preşedintele Dmitri Medvedev a subliniat că Arctica trebuie să fie „baza de resurse strategice de top” a Rusiei până în 2020, un motiv pentru care Moscova a fost atât de activă în colectarea de date legat de care consideră că îi vor permite să emită cea mai mare pretenţie teritorială posibil.

Dar abordarea rusă a Arcticii trebuie să fie înţeleasă şi în termeni de cultură. Sunt multe de celebrat în Arctica. Paraşutiştii sovietici au fost primii care s-au lansat la Pol iar piloţii sovietici primii care au aterizat aici. Rusia a avut aici mai multe staţii de cercetare plutitoare decât oricine altcineva iar bătrânele sale spărgătoare de gheaţă le depăşesc pe oricare altele.

Aceste lucruri contează. Istoria realizărilor ruse în Arctica, aproape în întregime necunoscute în afara ţării, configurează percepţiile ruse. Corect înţeleasă, atitudinea Rusiei faţă de regiunea arctică nu este neapărat alarmantă, este de părere FT. Cu toate acestea, necesită o gestionare şi o diplomaţie din partea altor ţări arctice şi organizaţii precum NATO.

Citeste si:  Wolfgang Schaeuble: Economia Germaniei are nevoie de imigranţi români

Deşi nu va rezolva posibilitatea unor pretenţii teritoriale, Convenţia ONU privind dreptul mării (la care SUA nu au aderat), oferă îndrumări privind cine deţine şi ce deţine în zona arctică. Luna trecută, Medvedev a avertizat asupra „încercărilor de a limita accesul Rusiei la explorarea şi dezvoltarea regiunii arctice”. Desigur, lucrurile se pot schimba.

Aşa cum a afirmat ministrul de externe al Norvegiei, cu câteva săptămâni în urmă, cu prilejul unei reuniuni arctice din Canada – la care a participat, pentru prima dată, secretarul de stat american – Rusia „nu este încă un stat stabil, demn de încredere şi previzibil”. Moscova va organiza propria conferinţă arctică, săptămâna viitoare. Cert este că activităţile Rusiei în Arctica vor rămâne un subiect în mass-media. Totul este să înveţi să le interpretăzi corect, încheie FT.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata