Aproape jumătate din limbile lumii, circa 6.000, vor dispărea într-un secol

17

În fiecare an mor 25 de limbi şi în acest ritm ceva mai puţin din jumătate din limbile lumii, circa 6.000, vor dispărea într-un secol. În acest fel dispare nu nu numai un patrimoniu cultural ci şi o „viziune filosofică” pe care o posedă fiecare etnie, scrie Il Giornale.

Fenomenul este alarmant şi este abordat de mai mult timp chiar într-un cadru oficial. Una dintre primele cărţi despre acest subiect îi aparţine lui David Crystal, „Language Death” (Oxford University Press, 2000). Astăzi lingviştii îşi pun întrebări despre consecinţele acestei catastrofe culturale fără precedent în istoria umanităţii.

După cartea lui K. David Harrison, „When Languages Die (Oxford America, 2008), care are un subtitlu elocvent „The Extinction of the World’s Languages and the Erosion of Human Knowledge”, a urmat cartea lui Claude Hagege, „On the Death and Life of Languages” (Yale University Press, 2009) şi ultima „Dying Words: Endangered Languages and What They have to Tell Us” de Nicholas Evans (Wiley-Blackwell, 2010).

Limba este esenţială pentru conservarea unei culturi sub toate aspectele sale, mai ales cele care nu au o manifestare „materială”. Când moare o limbă se pierde un patrimoniu inestimabil de cunoştinţe. Sutele de limbi care sunt pe cale de dispariţie şi cele care au dispărut deja diferă profund unele de altele şi fiecare oferă o viziune diferită asupra lumii.

Citeste si:  FMI: Tări din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală au cerut ajutor în contextul coronavirusului

Limbile indo-europene clasifică cuvintele pe bază de gen (masculin, feminin şi neutru), care este extins mai degrabă convenţional la obiectele din lumea fizică. De exemplu, soarele este de genul masculin în italiană şi feminin în germană. Dar multe alte limbi fac o deosebire numai între substantive animate, care se pot referi şi la fenomene naturale, ca de exemplu vântul, şi inanimate.

„Tamila” (India de sud) se bazează, în mod mai filosofic, pe capacităţile intelectuale şi deosebeşte substantive „raţionale”, care desemnează de exemplu oamenii şi zeii, de cele „neraţionale”. În alte limbi mai mult sau mai puţin „exotice”, cadrul de referinţă se schimbă radical. De exemplu, chineza clasifică cuvintele pe baza dimensiunilor – mărime, lungime şi subţirime – a obiectelor desemnate, extinse şi la entităţi abstracte, ca de exemplu sentimente, stări de spirit.

În „asmat”, una din limbile din Noua Guinee, substantivele sunt împărţite în cinci categorii, definite pe baza poziţiei referenţilor lor: prima include fiinţe sau obiecte verticale (arbori, persoane), a doua fixe (case, femei), a treia orizontale, a patra plutitoare şi a cincea zburătoare. Aici elementul de comparaţie este lumea naturală iar faptele experienţei sunt organizate şi interpretate în relaţie cu ea.

Citeste si:  Proiectul de OUG care va reduce pensiile şi salariile

În limbile „bantu”, clasele ajung până la 24 şi reprezintă un gen de „ştiinţă” implicită în exprimarea lingvistică, pe baza căreia fiinţele umane sunt deosebite de cele neumane, lichidele de solide, obiectele create de om de plante. Dar nu trebuie să se creadă că apartenenţa la o anumită categorie este întotdeauna logică şi previzibilă. Sistemul bantu desemnează compartimente „ecologice” în care, de exemplu, animale erbivore precum capra stau alături de floră.

Acelaşi lucru se întâmplă în „lardiľ’ – o limbă australiană aproape dispărutăîn care speciile nu sunt deosebite ca organisme, ci în relaţie cu habitatul: nu se vorbeşte de plante sau animale ci de „creaturi ale pământului, mării şi aerului”.

Diversitatea lingvistică se manifestă nu numai în lexic, ci şi în gramatică. Aşa cum scria Edward Sapir, „limbile diferă nu numai prin ceea ce pot exprima ci şi prin ceea ce trebuie să exprime”. Dacă îl întrebi pe un vorbitor din Central Pomo (California de nord) cum se spune „a plouat” va răspunde „ploaia a căzut”. Pentru ca expresia să fie corectă trebuie să se aleagă între cinci particule care, adăugate la forma verbală, arată dacă este vorba de o experienţă personală sau s-a auzit spunându-se, dacă s-a văzut plouând sau s-au auzit picăturile pe acoperiş, sau e vorba de o simplă deducţie.

Citeste si:  Comisia Europeană dă asigurări că zona euro "poate rezista" indiferent de ce se întâmplă în Grecia

„Tofa” – vorbită de 731 de persoane din sudul Siberiei, în trei sate pierdute în care se poate ajunge doar cu elicopterul – are un sufix aşa numit olfactiv, care nu există în nicio altă limbă şi care permite derivarea de la un substantiv a unui adjectiv: de exemplu, de la ivi (ren) ivi-sig (mirositor ca renul). Mirosul este atât de important pentru vorbitori încât a devenit o particulă gramaticală sau, aşa cum spun lingviştii, un cuvânt funcţional.

În unele limbi „salish” (America de Nord), adjectivele/pronume de cantitate se schimbă în funcţie de faptul dacă se referă la obiecte, animale sau persoane. O întrebare precum „câţi sunt?” trebuie formulată în trei feluri diferite.

Este evident că acest lucru determină vorbitorii să atragă atenţia asupra unor aspecte ale lumii înconjurătoare care trec neobservate în alte limbi. Cât din această informaţie se pierde prin moartea unei limbi? Gramatica este produsul distilat al unei experienţe colective irepetabile: gândire filosofică, în opinia lui Gustave Guillaume, ce se transmite de-a lungul secolelor sau mileniilor.

Citește și
1 Comentariu
  1. Mike spune

    Fiecare om e unic. Furia civilizatoare, globalizarea, uniformizarea gandirii. Instutele de sondare a opiniei publice care la o intrebare dau trei variante de raspuns, incercarile care se fac tot timpul pentru ca pe toti oamenii sa ii introducem intr-un tipar de gandire si sa-i fortam sa intre in acel tipar, nu fac decat sa ne saraceasca pe toti. Toti avem de pierdut. Cu o limba vorbita care moare moare si un popor si niste traditii culturale. Suntem pe zi ce trece din ce in ce mai saraci.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata