„Katyn, ruşii şi noi”

Pe internet apar tot felul de teorii paranoice conform cărora o rachetă ar fi doborât de fapt vechiul Tupolev cu polonezi la bord sau unele potrivit cărora această catastrofă ar fi fost planificată de serviciile secrete ruse. Da, paralele istorice ar putea fi trase, însă Kaczynzki nu este Sikorski, iar Putin nu este Stalin. Simbolistica tragediei care a avut loc în apropiere de Katyn nu ar fi fost de folos Kremlinului.

Durerea, şocul şi tristeţea de pe feţele ruşilor care priveau rămăşiţele avionului prăbuşit în apropierea imediată a aeroportului din Smolensk nu au fost unele false. Şi totuşi, în aer rămâne senzaţia că nu s-a spus totul, notează publicaţia cehă Neviditelny pes, în opinia căruia legătura dintre cele două tragedii, pe care le separă 70 de ani, pare una ‘fatidică’.

Citeste si:  Un atentat fără responsabili, la Omagh - Ulster

Fără prima tragedie nu ar fi existat cea de a doua. Când, după decenii, liderii ruşi au recunoscut în sfârşit masacrul din pădurea Katyn şi au invitat elita poloneză la o ‘pomenire’, rezultatul a fost acela că au murit alţi polonezi, exact peste locul unde se descompun osemintele strămoşilor lor.

Lipsa de iubire a Poloniei faţă de Rusia are rădăcini adânci, iar corectitudinea unei asemenea atitudini a fost confirmată pentru totdeauna de tragedia din Katyn, subliniază Neviditelny pes. Lech Kaczynski, un politician conservator, un ‘enfent terrible’ al politicii europene, prieten şi ‘semen’ în toate al preşedintelui ceh Vaclav Klaus, mai puţin în atitudinea faţă de Biserică şi faţă de Moscova, a murit acceptând în semn de reconciliere mâna întinsă a urmaşilor lui Brejnev.

Citeste si:  Nouriel Roubini: Growth of developed economies is weak with fiscal pressures in Eurozone

Însă, după cum scrie ziarul ceh, chiar dacă se vor trece cu vederea ambiţiile imperiale ale urmaşilor Ţarului, chiar dacă ar fi uitate ‘jocurile anuale ale gazului’ (din războiul economic ruso-ucrainean), puterea atotcuprinzătoare a businesului şi serviciilor secrete ruse, oricum va rămâne ceva. Este vorba despre o frică iraţională, inexplicabilă, faţă de Est, faţă de vastele întinderi ale Rusiei, care îl pot înghiţi pe oricine este mai credul, despre frica faţă de flegmatismul bizantin şi asprimea kazacilor, faţă de severitatea masivelor sovietice de locuit şi staţiile de metrou pavate cu marmură, faţă de satele mizere ce mor la periferia coloşilor industriali ruginiţi, faţă de fatalismul şi melancolia sufletului rus înnecat în vodcă, faţă de revolverul de la tâmplă…

Citeste si:  Un labirint uriaş, realizat în întregime din gheaţă, a fost amplasat în staţiunea poloneză Zakopane

Acesta este un instinct pe care Barak Obama nu l-a cunoscut niciodată şi pe care Vaclav Klaus l-a pierdut demult: instinctul de autoconservare. Instinctele sunt greu de explicat. Astfel, rămâne inexplicabila senzaţie că decesul preşedintelui polonez, cel care a ştiut până în ultima clipă să exprime o profundă neîncredere faţă de Rusia, reprezintă o atenţionare: aşa va sfârşi oricine va strânge mâna întinsă dinspre Est în semn de reconciliere, notează în final ziarul ceh.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata