Un manual de istorie comun pentru toate ţările din CSI?

Posibilitatea elaborării unui manual de istorie comun pentru toate ţările membre din Comunitatea Statelor Unite (CSI) a fost discutată la Astana (Kazahstan), în cadrul primului Congres al profesorilor din CSI. Propunerea a fost formulată de ministrul învăţământului din Belarus, Kazimir Farino.

În ceea ce-l priveşte pe ministrul-adjunct al învăţământului din Rusia, Isaak Kalina, acesta consideră că nu există nicio posibilite ca un astfel de manual să fie elaborat. ‘CSI este şi aşa un fel de geamantan fără mâner: şi să-l arunci îţi este milă, şi să-l cari este destul de greu. Iar acum, în acest geamantan unii mai vor să pună un volum gros de istorie comună’, comentează cotidianul rus Gazeta.

Trebuie creat un scurt manual de istorie care să-şi extindă acţiunea nu doar asupra Rusiei, ci şi asupra ‘teritoriului său canonic’, adică, în viziunea Patriarhului Kirill, asupra republicilor din fosta Uniune Sovietică. Potrivit Gazeta, pe marginea fiecărui subiect istoric fiecare dintre ţările membre ale CSI are o părere diferită.
Aceeaşi Ucraină, la fel ca Rusia, nu s-a decis în ceea ce priveşte modul de evaluare a unor momente-cheie din istoria ei: astfel, unii ucraineni îl vor include pe Stepan Bandera în rândul eroilor, în timp ce alţii îl vor exclude din această listă.

Citeste si:  Bacalaureat 2010: Proba de evaluare a competenţelor digitale va începe luni (19 aprilie 2010)

Dar evenimentele din 1939?, continuă ziarul rus, care subliniază că aceasta nu este doar problema republicilor baltice, care nu mai fac parte din CSI. Sau cum ar putea fi evaluat din punct de vedere al independenţei anul 1991? Ca pe o mare catastrofă geopolitică? Este puţin probabil ca toţi să fie de acord cu această viziune, subliniază Gazeta.

Majoritatea ţărilor din CSI trebuie să-şi demitizeze istoria, care, după prăbuşirea URSS împreună cu a sa viziune unică asupra istoriei, a fost din nou ideologizată şi mitizată, lucru firesc la acea dată, consideră cotidianul menţionat. Fiecare ţară căuta atunci o bază pentru noua sa indentitate naţională, respingându-se de la ‘contrariu’, iar acest ‘contrariu’ era Centrul, care se asocia cu Rusia.

Citeste si:  Istoria britanică, oglindită în noua caleaşcă a Reginei Elisabeta a II-a

Cu aceleaşi probleme se confrunta, de fapt, şi Rusia, însă ea a început să o conştientizeze abia atunci când au fost rezolvate cât de cât aspectele legate de supravieţuire şi de fundamentele economice ale statalităţii sale. Acesta a fost momentul când locul lui Petru I a fost luat, în autoidentificarea poporului rus, de tovarăşul Stalin – o perioadă grea, dar inevitabilă, consideră Gazeta.

Un pas important în ‘lupta de operetă cu falsificarea istoriei’ a fost făcut, la nivelul comisiei prezidenţiale, de evaluarea tragediei de la Katyn. Unul dintre cele mai dureroase episoade pentru conştiinţa maselor ruse a devenit fundament cel puţin pentru conştientizarea faptului că perioada stalinismului nu constituie motiv de bucurie, ci de deplângere a propriei mândrii naţionale ruse.

Este adevărat, continuă Gazeta, în fiecare stat postsovietic există un Lujkov propriu, care îşi etalează propriile complexe isorice, care în cazul primarului moscovit, cu a sa dorinţă insistentă de a afişa peste tot chipul lui Stalin, îl constituie complexul măreţiei imperiale ruse pierdute. Potrivit publicaţiei moscovite, o asemenea atitudine atestă, în cazul Rusiei, o degradare temporară a noii statalităţi naţionale.

Citeste si:  Spania, suspicioasă privind imigranţii din spaţiul post-sovietic

Ideea lui Farino fusese deja realizată odată. Însă, în timpurile când ea fusese transpusă în viaţă, exista convenţia general acceptată, turnată în ‘granitul imnului sovietic’: ‘Uniune de neclintit a republicilor sovietice, unite pe vecie de Măreaţa Rusie’… Forţa blândă a Rusiei părea atunci evidentă tuturor.
Astăzi, pentru a crea un manual de istorie comun pentru ţările din CSI este necesar ca toate celelalte ţări să accepte versiunea unui anumit stat asupra evenimentelor istorice, un stat care să exercite o forţă blândă reală şi a cărui opinie să fie determinantă. Este puţin probabil ca un asemenea stat să poată fi considerat astăzi Rusia, conchide Gazeta.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata