„Viaţa Celorlalţi”, în versiune reală

31

Peste 2,6 milioane de germani au avut acces la dosarele STASI pentru a verifica dacă au fost spionaţi şi de cine, de la deschiderea arhivelor regimului comunist, în 1992. Contrar temerilor iniţiale, setea de a cunoaşte nu s-a îmbinat cu setea de răzbunare.

‘Nu avem cunoştinţă de niciun act de violenţă a vreunei victime împotriva agresorului său’, a declarat Helge Heidemeyer, reprezentant al Oficiului pentru Administrarea Arhivelor Stasi, cu prilejul unei reuniuni internaţionale desfăşurată la Centrul de Documentare a Memoriei Istorice din Salamanca, notează ziarul El Pais. Stasi a fost meticulos, obsesiv. Înşirate unul după altul, arhivele sale s-ar întinde pe 51 de kilometri.

„A înfrunta trecutul este uneori dureros. Acum ei ştiu cine îi spiona şi pot dovedi dacă au fost sau nu victimele Stasi, şi să-şi reabiliteze numele dacă nu au colaborat”, spune Heidemeyer. Deoarece, RDG a părut timp de mulţi ani o ţară de spioni. Aproape 174.000 de persoane au colaborat cu poliţia comunistă, în 1989, înainte de căderea Zidului de la Berlin.

Citeste si:  Ziua internaţională a muncii decente

În Polonia, în acelaşi an, numărul lor era de 100.000, potrivit datelor furnizate de Krzysztof Persak, de la Institutul Memoriei Naţionale.
Întâlnirea, organizată pentru a doua oară la Centrul de Documentare a Memoriei Istorice, pune la locul lor arhivele, o armă incontestabilă împotriva rescrierii istorice sau tentativei tăcerii. Aşa cum a avertizat poetul Juan Gelman:

„Dispar dictatorii din scenă şi apar imediat organizatorii uitării’. În birourile Stasi au făcut-o din plin, distrugând documente şi înregistrări. ‘Au fost arse, aruncate în apă sau tăiate cu foarfeca, dar nu au fost distruse compleť, explică Heidemeyer.
Cele care au supravieţuit distrugerii ocupă 15.500 de cutii. S-a reuşit de asemenea reconstituirea a 40.000 de pagini. Graţie a ceea ce s-a recuperat au ieşit la lumină şi numele unor parlamentari care refuzau să admită că au colaborat cu poliţia secretă.

Transparenţa Oficiului pentru Administrarea Arhivelor Stasi de la Berlin a servit drept ghid altor ţări cu trecut comunist precum Polonia, care a început să-şi regleze conturile cu istoria sa recentă în 2000, prin crearea Institutul Memoriei Naţionale. Institutul care deţine 89 de kilometri de arhive ale serviciilor de represiune din epoca comunistă şi care realizează, de asemenea, investigaţii penale, fiind acuzate până acum 400 de persoane pentru crime, torturi sau arestări.

Citeste si:  JO 2014: Germania a câştigat al patrulea titlu olimpic în concursul de sanie de la Soci

Deportările masive în URSS sau epurările etnice împotriva polonezilor comise de naţionaliştii ucraineni sunt câteva din chestiunile cercetate de Institut, al cărui director a murit în accidentul de avion de la Smolensk, în care a pierit elita poloneză alături de preşedintele Lech Kaczynski. Sunt însă ţări care pun piedici cercetării acestor arhive.

Este cazul României unde Curtea Constituţională a declarat neconstituţională legea care dezvăluia represiunea din timpul regimului lui Nicolae Ceauşescu. „Conţinea otravă”, a fost de părere Curtea. Dragoş Petrescu, de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a dezvăluit motivul: ‘Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă peste 15 ani de experienţă. !Ei activaseră în fostul regim!”.

Citeste si:  Republica Moldova i-ar putea trimite Rusiei o „notă de plată” în valoare de miliarde, pentru prejudiciile aduse de regimul sovietic

În România, colaborarea cu Securitatea nu era obligatorie, dar era promovată prin şantaj şi tentaţii, precum autorizaţia de a călători în Occident. Cât de vitală şi complexă era această nevoie poate fi văzută în filmul, ‘Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii’ (2006), în care un copil plănuieşte să-l ucidă pe dictator pentru a o impedica pe sora lui să fugă din Bucureşti în 1989.

Reprimare cu nume şi prenume:
– Republica Democrată Germană (RDG). Oficiului pentru Administrarea Arhivelor Stasi cu un buget de 90 milioane de euro şi un personal de 1.700 de angajaţi, deţine 31.000 de înregistrări şi 1,4 milioane de documente grafice întocmite de Stasi.
– Polonia. Institutul Memoriei Naţionale care a dispus de 53 de milioane de euro în 2009. Are 2.170 de angajaţi. Aproximativ 200.000 de persoane şi-au consultat dosarele din timpul reprimării.
– România. Consiliul Naţional pentru Studirea Arhivelor Securităţii deţine 1,8 milioane de dosare ale serviciilor secrete din perioada 1945 – 1989.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata