De ce are nevoie Atena cu adevărat: o reformă curajoasă a Pactului de Stabilitate

Grecia are nevoie de o gestionare comunitară corectă şi fermă a crizei cu care se confruntă, alături de o reformă curajoasă a Pactului de Stabilitate, este de părere ziarul la Stampa.

Evoluţia problemei datoriei greceşti este gravă şi complicată. Mulţi dau vina pe Germania, care a împiedicat o decizie rapidă şi clară privind sprijinul guvernelor din zona euro. A făcut acest lucru din oportunism electoral, relevă ziarul menţionat. Presiunile celorlaltor ţări europene, ale Băncii Centrale Europene şi ale FMI conving Berlinul să-şi schimbe atitudinea. Dar nu este numai vina Germaniei, ci în dezbaterea internaţională au fost neglijate şi alte probleme.

Greciei i s-a cerut un plan de remediere a politicilor economice, concentrat în trei ani, de care este legată disponibilitatea sprijinului financiar internaţional. Deşi formulat printr-o muncă detaliată excelentă a Comisiei Europene, FMI şi guvernului grec, e greu de crezut că planul este realist şi fezabil din punct de vedere politic şi economic.
Acest lucru a făcut ca Atena să ezite, recunoscând că nu se poate dispensa de ajutoare, iar pieţele să se îndoiască de faptul că Grecia este cu adevărat în măsură să păstreze încrederea celor care trebuie să o ajute.

Citeste si:  Oamenii de ştiinţă au elaborat harta unui oraş medieval aflat sub pământ

Măsurile pe care Grecia va trebui să le adopte sunt recesive şi riscă să agraveze situaţia politico-socială a ţării, reducând disponibilitatea sa de disciplinare şi obstrucţionând ajustarea deficitului public. În opinia ziarului La Stampa, ar trebui să se vizeze un rezultat mai gradual dar mai sigur: să i se acorde Greciei mai mult timp pentru a-şi corecta dezechilibrele şi, în schimb, să existe o mai mare garanţie pentru controlarea deciziilor Atenei.

La Stampa este de părere că Pactul de stabilitate european, de care depinde disciplina finanţelor publice a multor ţări, trebuie reformat. El trebuie să devină mai sever, mai invaziv în autonomiile naţionale, mai atent la ansamblul politicilor economice şi prin urmare la dezechilibrele care merg dincolo de cel al finanţelor publice. Trebuie însă să ceară ajustări graduale şi credibile.
Având un pact mai eficient, în timp ce Grecia se repune pe picioare, pieţele vor privi cu mai puţină îngrijorare la Portugalia, Spania, Italia şi toate celelalte ţări care se află astăzi oficial în situaţia de „deficit excesiv”.

Citeste si:  UE lansează cel mai mare program de robotică civilă din lume

Editorialul menţionează un exemplu neobişnuit, Franţa: potrivit ultimelor documente ale Pactului de stabilitate, deficitul public francez, care a fost de 8,3% din PIB, în 2009, şi este prevăzut să fie de 8,2%, în 2010, ar trebui să revină sub 3%, în 2013. Oare este sigur că Franţa poate, şi mai ales vrea, să facă acest lucru? Sau severitatea UE se varsă asupra Greciei în timp ce există un Pact care nu funcţionează şi în cadrul căruia nu s-a reuşit nici măcar să se controleze veridicitatea conturilor pe care Grecia le-a comunicat în ultimii ani?

Un alt motiv al agravării problemei greceşti este că nu există un plan care să-i facă să plătească o parte din daune pe creditorii externi ai Greciei, care au cumpărat recent titlurile sale la rate ridicate mizând pe salvarea ţării. Este nevoie de o mai mare transparenţă, îndeosebi privind poziţia unor bănci şi a altor investitori internaţionali, mai ales europeni şi germani în primul rând, care sunt expuşi considerabil prin Grecia.

Citeste si:  Europa dă prioritate relansării economice în pofida exploziei deficitelor

Prin ei, o insolvenţă greacă va extinde şi va agrava prejudiciile pentru sistemul internaţional. Creditele acestor operatori vor fi cumpărate cu un scont foarte mare de un „fond” în care guvernele europene îşi vor concentra finanţările în sprijinul Greciei. Şi prin acest fond autorităţile comunitare vor deveni contrapartida grecilor în monitorizarea revenirii la solvabilitate.
Ar fi ca şi cum s-ar anula o parte a datoriei greceşti, aducând-o imediat la deducerea, limitată dar sigură, a creditelor celor care şi-au asumat riscuri speculative. Faptul că s-a dorit cu orice preţ salvarea creditorilor imprudenţi este unul dintre motivele care, încă de la „subprimele” americane din 2007, a agravat criza financiară globală.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata