Diamantele nu mai sunt pe veci: zăcăminte secate, preţuri exorbitante

Un diamant nu mai este pentru totodeauna, susţine grupul De Beers, primul din domeniul diamantelor de pe glob, dezminţind astfel celebrul slogan publicitar şi suscitând temeri şi confuzie printre adoratorii pietrelor preţioase de carbon.

Potrivit companiei sud¬africane, diamantele sunt pe sfârşite, iar în următoarele luni producerea lor va fi redusă. Ştirea cea mai funestă pentru iubitorii celui mai dur dintre cristale, este însă aceea că se va înregistra o creştere a preţurilor foarte curând, scrie ziarul La Repubblica. În opinia lui Des Kilalea, analist financiar specializat pe acest tip de produse, cotaţiile ar urma să crească cu cel puţin 5% şi să rămână stabile în următorii 5 ani.

Aşa cum explică unul dintre directorii generali ai companiei De Beers, Gareth Penny, producţia globală de diamante, în 2011, nu va depăşi 40 de milioane de carate, în timp ce în 2008 a atins 48 de milioane de carate.
Oare această alarmă bruscă nu este o găselniţă pentru a face să crească şi mai mult valoarea diamantelor şi aşa mare?, se întreabă ziarul italian. De data aceasta adevărul este mai prozaic şi constă în raritatea noilor zăcăminte de diamante.

Deja de 20 de ani nu au mai fost descoperite zăcăminte mari de talia celor două exploatate de De Beers în Africa de Sud, sau a celui rus al omologului său moscovit, Alrosa. „Diamantele sunt un bun natural de mare valoare şi prin urmare sunt foarte protejate, în caz contrar curând nu vor mai exista”, a afirmat Penny, care a precizat: „Dacă se va continua să se producă aceeaşi cantitate de diamante din trecut, peste 15 ani nu va mai rămâne nimic de extras”.

Există patru factori care determină valoarea unui diamant – cele 4 „c”: „colour” (culoarea), „clarity” (puritatea), „cut” (tăietura) şi „carat” (caratele). Dimensiunile cristalelor le depăşesc rareori pe cele ale unei alune, deşi au existat şi excepţii legendare, precum „Cullinan”, extras în 1905 din mina sud-africană Premier. În stare brută cântărea 3.025 carate, adică 605 grame. Din tăierea lui s-au obţinut 105 pietre lucrate.

Până la descoperirea osmiului, diamantul a fost considerat mineralul cel mai dur. Această caracteristică l-a făcut valoros, probabil chiar în epoci preistorice, de-a lungul fluviilor indiene Penner, Krishna şi Godavari, unde a fost iniţial extras. La Luvru sunt păstrate diamantele „Regent” (135 carate) şi „Sancy” (55 carate), care au aparţinut regelui Ludovic al XVI-lea al Franţei.
În Turnul Londrei se păstrează diamantul „Koh-i-Noor” (108 carate) originar din Andhra Pradesh şi care a aparţinut unor diferiţi suverani indieni şi persani, care l-au revendicat cu duritate în decursul secolelor, devenind în final parte a bijuteriilor coroanei britanice atunci când, în 1877, premierul englez Benjamin Disraeli a proclamat-o pe regina Victoria împărăteasa Indiei.

Pe subcontinentul indian, prelucrătorii de diamante poartă în prezent o luptă dură cu omologii chinezi. Aceştia, datorită furnizării către Africa de infrastructură de orice tip, şi-au adjudecat cvasi¬totalitatea pietrelor brute provenite din zăcăminte din Angola, Botswana sau Africa de Sud. Deţinând 60% din piaţă, industria indiană a prelucrării pietrelor dure şi preţioase este prima din lume.

De câteva luni însă, indienii se plâng de o carenţă a stocului de diamante brute, cele pe care China le negociază direct cu diferite guverne africane. Ciocnirea dintre aceşti doi giganţi, care se laudă cu economiile „cele mai emergente” ale planetei, se poartă în sunet de miliarde. Pentru moment, chinezii sunt cei care investesc cel mai mult. Vor să dezvolte o industrie proprie a prelucrării diamantelor, pentru a face faţă unei cereri naţionale în plină expansiune.

În opinia lui Sanjay Kothari, directorul „India’s gem and jewellery export promotion council”, intervievat miercuri, 28 aprilie, de ziarul britanic Financial Times, Beijingul ar fi semnat deja contracte în valoare de mai multe miliarde cu diferite ţări africane. „Cerem guvernului de la New Delhi să procedeze la feľ’, a spus Kothari.
Alte companii indiene din domeniu au optat, în schimb, pentru o soluţie mai pe linie cu globalizarea economică, construind ateliere de prelucrare a pietrelor brute direct în Africa, de unde diamantele sunt exportate spre Hong Kong, SUA şi Europa.

Loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata