Mănăstirile din Bucovina fac să merite o vizită în România, în satele parcă neafectate de trecerea timpului

Să fi văzut creatorul japonez al lui ‘Heidi’ munţii cei frumoşi din Bucovina, n-ar mai fi spus povestea copilei năzdrăvane cu obrajii rumeni în Elveţia originală, ci în regiunea aceasta din nordul României, în sudul Ucrainei, transmite DPA în cadrul unui reportaj intitulat ‘România nu muşcă’, în care aminteşte că scriitorul irlandez Bram Stoker a fost cel care a adus România în imaginarul cititorilor din lumea întreagă – ca pământ al vampirilor, patrie a groaznicului Dracula.

Şi aşa a rămas unul dintre cele mai frumoase peisaje din fostul bloc al ţărilor din est – un pământ sinistru, când de fapt în realitate este o privelişte luminoasă, unde pe vizitator îl aşteaptă păduri stufoase, păşuni bogate, care te invită să te aşezi pe iarbă, şi sătuce care par să nu fi fost afectate de trecerea timpului. Câteodată pare chiar un peisaj pur, abia schimbat de mâna omului. Şi mai există un motiv pentru care merită făcută o călătorie în România:

frescele mănăstirilor şi bisericilor din Bucovina. Ridicate în secolele 15 şi 16 de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare şi de fiul lui ilegitim Petru Rareş, mănăstirile au fost construite în zone împădurite, care nu au stat în calea turcilor, a căror forţă ajunsese atunci până la porţile Vienei. Domnitorul vroia să consolideze un stat moldovenesc de limbă latină şi religie creştină – şi aşa a ridicat mănăstiri decorate din belşug cu scene biblice, atât înăuntrul, cât şi în afara bisericii.

Citeste si:  Începe sezonul Deltei în canoe

Acest spectacol vizual e completat de un şir de biserici ortodoxe, care se întind pe câteva sute de kilometri prin zonele muntoase – de aceea e nevoie şi de dibăcie la volan, ca să poţi ajunge la mănăstiri fără să treci prin vreun şanţ, mai notează DPA.
Mănăstirile, declarate patrimoniu al umanităţii, păstrează într-o stare admirabilă frescele din afară, în ciuda umidităţii ori a ninsorilor puternice din iarnă: în culori naturale, stilul iconografic al picturilor prezintă tot acest misticism care se desprinde din arta bizantină.

Ştefan cel Mare, unul dintre puţinii conducători care se bucură de recunoaşterea şi admiraţia românilor, era un om credincios, care a ştiut să înţeleagă cât de important era şi sprijinul Bisericii. Cu imaginile din biserică, vroia să consolideze creştinismul, uluindu-şi supuşii – aproape toţi ţărani analfabeţi. Astfel, poveştile sfinţilor îndeplineau dublul obiectiv al educaţiei şi moralei deopotrivă.

De aceea, scenele biblice erau adaptate la realitatea locală: nu lipsesc niciodată Sfântul Gheorghe ori Sfântul Mihail, sfinţii războinici care luptă împotriva oştirilor infidele din Orient, ori împotriva diavolului, care apare îmbrăcat ca o seducătoare fecioară turcă. Voroneţ, cea mai veche dintre mănăstiri, este considerată bijuteria Bucovinei – şi mulţi experţi consideră că este vorba de Capela Sixtină a Orientului.

Citeste si:  BOR a aprobat colecta naţională pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului

O Judecată de Apoi uluitoare acoperă faţada de vest şi îl poate face pe cel mai agnostic privitor să creadă în forţa artei. Aici culoarea predominantă este albastrul, la Humor, roşul, iar la Moldoviţa, galbenul: toate, cele trei culori ale drapelului românesc. Nu toate mănăstirile sunt locuite însă:

la Moldoviţa stau câteva maici, îmbrăcate în negru, care se ocupă de menţinerea lăcaşului de cult şi de turişti. Maica Antonina, care şi-a petrecut 39 din cei 86 de ani aici, este bucuroasă şi vorbeşte deschis cu vizitatorii, chiar dacă aceştia nu înţeleg româna. Însă se face înţeleasă ca urmare a asemănărilor cu latina.
Şi este poate una dintre puţinele persoane din România care nu se uită la telenovelele în spaniolă. Iubirile imposibile şi romantice, cu final mai mult decât previzibil, sunt un fenomen TV în acest colţ de lume, aproape de Marea Neagră.

Există un canal care emite la orice oră câte o telenovelă – niciuna însă dublată, ci mereu cu subtitrare, lucru care este un avantaj pentru vizitatorul care vorbeşte spaniola. Mai mult, românii pot să lege şi câteva cuvinte în spaniolă, chiar dacă sunt fraze de telenovelă, mai observă sursa citată.
La Suceviţa, construită mai târziu, predomină verdele, verdele pădurilor de fagi şi brad care înconjoară aceste locuri sfinte. În regiune s-a menţinut o lume rurală puţin afectată de trecerea secolelor, iar mâna omului se observă practic numai pe zonele cultivate.

Citeste si:  Alin Burcea: Litoralul românesc nu a fost promovat în 2009

De obicei, vizitatorul poate vedea cum o familie întreagă se deplasează într-o căruţă cu paie. Tot cu căruţa transportă fermierii şi laptele, în vreme ce tractorul pare să fie cel mai mare progres tehnologic care a ajuns pe aceste pământuri. În multe sate se află câte un izvor aproape de poarta casei şi nu prea se văd antene de televiziune – cu atât mai puţin cele parabolice.

Berzele îşi fac în continuare cuib în cele mai neaşteptate locuri, iar săpunul se vinde la kilogram. Este un mod de viaţă care acum convieţuieşte cu turismul incipient, cu un potenţial ce trebuie descoperit şi exploatat. România îşi trimite însă în continuare mulţi dintre tineri în străinătate, ca să-şi caute un viitor mai promiţător, mai notează sursa menţionată.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close