Criza din Europa se va extinde fără un „Plan B”

Continuând pe calea minimei rezistenţe – un „Plan A” de servicii bancare oficiale de finanţare privind o combinaţie de reduceri fiscale profunde, reforme structurale inadecvate şi speranţe că pieţele vor rămâne deschise – este un pariu riscant, care foarte probabil va eşua.

Deja în această săptămână, pieţele financiare şi agenţiile de rating al creditelor au votat împotriva acestei abordări şi au început să mizeze pe necesitatea ca Grecia să-şi restructureze datoria publică, în mod coercitiv, în condiţiile în care o contaminare a restului periferiei zonei euro este acum un risc grav.
Nici creşterea programului de asistenţă numai pentru Grecia – până la 100-120 de miliarde de euro cum a sugerat FMI – nu va funcţiona, este de părere Nouriel Roubini, preşedintele companiei de analiză de piaţă Roubini Global Economics, care semnează un articol în Financial Times.

Mult mai bine ar fi să se treacă la „Planul B”, susţine semnatarul articolului. Acest lucru ar implica o restructurare a datoriei de preempţiune pentru Grecia; un plan de ajustare fiscală consolidată la periferia zonei euro, reforme structurale de mare anvergură, un program amplificat FMI/UE pentru a ajuta Grecia şi a preveni contaminarea altor ţări relaxare monetară în continuare de către Banca Centrală Europeană (BCE); stimulente fiscale şi ale cererii interne în Germania şi un efort coordonat pentru a remedia deficienţele instituţionale ale uniunii economice şi monetare a Europei.

Citeste si:  ELMIMUNT SRL - notificare privind deschiderea procedurii de faliment

„Planul A” presupune o reducere fiscală brutală pentru a restabili sustenabilitatea datoriei. Aceasta va conduce la un şomaj ridicat şi tulburări sociale în prezent, dar va restabili competitivitatea numai într-un viitor îndepărtat. Va intensifica presiunile deflaţioniste şi politice în Europa de Sud şi va creşte rata reală a dobânzii în timp.
Dacă nu se va vedea că funcţionează imediat, ratele reale ale dobânzii vor continua să crească puternic şi mai rapid decât în această săptămână.

Va exacerba, de asemenea, temerile pieţei de subordonare: cu cât este mai mare nevoie de sprijinul FMI, cu atât mai mari vor fi reducerile administrate creditorilor din sectorul privat, în cazul în care în cele din urmă este necesară restructurarea. Astfel, „Planul A” riscă o criză a datoriei şi financiară haotică.

Ruta alternativă a unei reeşalonării a datoriei de preempţiune, printr-o ofertă publică de schimb a funcţionat atunci când a fost încercată suficient de devreme şi a fost susţinută cu finanţare oficială şi angajament politic, în Pakistan şi Ucraina, în 1999, în Uruguay, în 2002, şi în Republica Dominicană, în 2005.
Ar putea să nu fie prea târziu pentru a se evita un rezultat dezordonat.

Citeste si:  Semnificaţiile acordurilor de asociere istorice semnate de UE cu Republica Moldova, Ucraina şi Georgia

În primul rând, trebuie folosită experienţa „cazurilor-tesť’ anterioare de pe pieţele emergente pentru restructurarea datoriei suverane. În al doilea rând, trebuie pregătită o ofertă de schimb cu un meniu de opţiuni pentru seria de creditori privaţi. În al treilea rând, trebuie folosit o parte din sprijinul oficial planificat pentru a oferi instrumente de reducere a riscului de credit pentru noua datorie publică; restul trebuie folosit pentru a asigura finanţarea pentru deficitul în curs la rate ale dobânzii rezonabile.

În al patrulea rând, trebuie folosit timpul acordat scadenţei la împrumuturi şi reducerii valorii actuale nete a datoriei pentru a pune în aplicare un program cuprinzător de reforme structurale pentru a stimula competitivitatea.
Toate acestea trebuie să fie însoţite de o ajustare fiscală pe măsură şi de un plan structural pentru alţi membri ai zonei euro din prima linie – Portugalia şi Spania, în special. Un astfel de plan ar putea beneficia, de asemenea, de finanţarea mult mai mare, condiţionarea şi supravegherea FMI.

Citeste si:  Deutsche Bank: Grecia ar putea să nu fie în stare să-şi achite datoriile

BCE trebuie să fie angrenată cu refinanţare pentru a preveni o retragere masivă a depunerilor din bănci greceşti, a relaxa politica monetară pentru a slăbi euro, contribuind astfel la restabilirea competitivităţii şi prevenirea deflaţiei, precum şi pentru facilităţi de lichiditate pentru bănci supraexpuse din ţări terţe. În cele din urmă, sunt necesare măsuri pentru a stimula cererea agregată în Germania şi în alte părţi din Europa de Nord, încurajând astfel o reechilibrare a creşterii din zona euro.

O astfel de abordare are mari şanse de succes şi arată că Europa poate învăţa din lecţiile trecute – chiar dacă ele vin de pe pieţele emergente. Din păcate, relevă analistul, deşi „Planul B” este tot mai urgent, el nu devine neapărat şi mai probabil. Pentru moment, sectorul oficial se cramponează de „Planul A” în curs de eşuare, a cărui salvare nu se va rezolva cu mai mult sprijin de la FMI.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata