De ce impozitele din România sunt tembele iar cota unică e o glumă

20

O cotă unică de 10% şi TVA de 15%, propunerea liberalilor via Patriciu, sună apetisant. Este însă nerealistă. Nu pentru că statul n-ar rezista la noile niveluri de încasări, ar putea rezista bine-mersi. Ci pentru că adevărata povară fiscală e în altă parte, comentează Standard.ro

.
Adevărata povară fiscală este costul muncii. Cota unică a fost praf în ochi. În cazul impozitului progresiv, salariul net era cu puţin sub jumătate din costul angajatorului. Acum, este cu puţin peste jumătate.

De aici, doi piloni, unul mai vicios ca altul:

Citeste si:  Spaţiul aerian din peste 20 de ţări, inclusiv România, afectat de norul de cenuşă vulcanică

I. Taxele mari încurajează evaziunea, pentru că angajatorii şi angajaţii nu percep vreun beneficiu în a împărţi banii pe jumătate cu statul.

II. Taxele mari „obligă” la evaziune, pentru că dacă firma A alege să plătească toate contribuţiile are un dezavantaj competitiv devastator comparativ cu firma B, care alege să le sară.

Cum ar putea să arate sistemul fiscal pentru a rezolva ambele probleme?

Taxele trebuie să fie nu atât mici, cât bine balansate. Iar cercul se închide dacă ele sunt ipotecate încă de la colectare: contribuabilul ştie exact pentru ce plăteşte, iar beneficiarii ştiu clar pe ce se bazează.

Citeste si:  Kevin Costner a împlinit 60 de ani, cu forţe noi

Exemple:

1. 25% impozit pe venit. Singurul, şi fără deductibilităţi! El devine principala sursă de contribuţii pentru fondul public de pensii, în locul contribuţiei la asigurările sociale. Pentru o vreme, încasările vor fi puţin mai mici ca până acum: 6% din PIB în loc de 7%, cât se strânge din CAS. Însă angajaţii vor fi stimulaţi şi motivaţi să-şi declare veniturile, pentru că acum doar pensia lor mai depinde de asta.

2. 25% impozit pe profit (fără impozit separat pe dividende, pentru simplificare). Pentru companii, efortul ar fi nul, pentru că tocmai au economisit un sfert din fondul de salarii. S-ar strânge 3% din PIB (faţă de 2,4% cât se întâmplă la nivelul de 16%). Banii sunt suficienţi pentru indemnizaţii de şomaj, pensii sociale şi chiar pentru a compensa o parte din deficitul sistemului public de pensii. Iar în cazul profitului, argumentul redistribuirii avuţiei este cel mai uşor de acceptat pentru patroni.

Citeste si:  Astăzi, 25 februarie 2014 - termen de declarare a impozitului pe profit pentru anumite categorii de contribuabili
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata