Diminuarea salariilor cu 25% este luată pe considerentul apărării securităţii naţionale

28

Curtea Constituţională a României susţine că diminuare salariilor personalului bugetar cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului la muncă ce afectează dreptul la salariu, însă prevederea este constituţională deoarece respectă dispoziţiile art. 53 din Constituţie privind securitatea naţională, este limitată în timp şi trebuie avută în vedere criza economică din România.

CCR a dat publicităţii luni (28 iunie 2010) motivarea deciziei din 25 iunie, prin care a declarat că sunt constituţionale art.1-8 şi cele ale art.10-17 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, care prevăd diminuarea cu 25% a salariilor/soldelor/indemnizaţiilor bugetarilor, valoarea drepturilor/cheltuielilor cu asistenţa medicală, medicamentelor şi protezelor;
suma forfetară destinată plăţii drepturilor băneşti ale persoanelor angajate la birourile parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor; cuantumul sprijinului statului pentru salarizarea personalului clerical şi neclerical; cuantumul indemnizaţiilor acordate membrilor Academiei Române, membrilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membrilor Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi membrilor Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.

Citeste si:  Elena Udrea: "E prea devreme să candidez la preşedinţia PDL"

De asemenea, se prevede diminuarea 15% a indemnizaţiei de şomaj. CCR arată că reducerea de 25% a salariilor nu se constituie într-un venit la bugetul de stat, ci în reducerea cheltuielilor pe care acesta trebuie să le suporte. Cu alte cuvinte, statul nu îşi mai plăteşte obligaţiile financiare la valoarea lor nominală pentru a proteja bugetul, fără, însă, a institui o nouă sursă de venituri la buget sub forma impozitului.

Judecătorii consideră că, în mod implicit, ca efect al reducerii cheltuielilor, scad şi veniturile la bugetul de stat, spre exemplu, fiind afectat cuantumul impozitului pe venit colectat de către stat. CCR a stabilit că prin această reglementare nu s-a încălcat art.41 din Constituţie, deoarece dreptul la muncă este un drept complex care include şi dreptul la salariu.

„Astfel, salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport de munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat şi angajator se concretizează în obligaţii de ambele părţi, iar una dintre obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, se constată că diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă.

Citeste si:  Antonescu despre Iohannis: Dacă ai minte, pe un asemenea om îl pui să lucreze pentru ţară

O atare măsură se poate realiza numai în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de art.53 din Constituţie”, susţine CCR. Astfel, Curtea reţine că diminuarea cuantumului salariului/ indemnizaţiei/soldei, ca un corolar al dreptului la muncă, cu 25% este prevăzută prin legea criticată şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare.
De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art.1 al legii criticate a fost determinată de apărarea securităţii naţionale, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Guvernului.

„Este evident că securitatea naţională nu implică numai securitatea militară, deci domeniul militar, ci are şi o componentă socială şi economică. Astfel, nu numai existenţa unei situaţii ‘manu militari’ atrage aplicabilitatea noţiunii de ‘securitate naţională’ din textul art.53, ci şi alte aspecte din viaţa statului – precum cele economice, financiare, sociale – care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului”, se arată în motivarea CCR.

Citeste si:  Corupţia şi sistemul judiciar, pericolul real pentru aderarea României la Schengen

În acest sens, CCR aminteşte decizia nr.1414 din 4 noiembrie 2009, prin care a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională, precum şi deciziile sale din 2010 prin care a suspendat executarea unor hotărâri judecătoreşti şi eşalonarea plăţii sumelor de bani rezultate din acestea, pornind tocmai de la premisa situaţiei de criză economică avută în vedere prin Decizia nr.1414 din 4 noiembrie 2009.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata