Francezii recurg la stratageme pentru a se descurca cu banii până la sfârşitul lunii. Unii şoferi îşi vând punctele permiselor auto iar grupuri organizate de studenţi călătoresc gratis plătind în comun amenda colegului prins de controlor, informează Corriere della Sera.
Puncte ale carnetului de condus de vânzare: un „ciubuc” pentru automobilistul nedisciplinat şi o „subvenţie” pentru ofertant în vremuri de criză. Anunţul „Vând puncte” apare pe Internet frecvent astfel că preţul unui punct a coborât de la 300 la 150 de euro.
Este suficient să „cedezi” propriul nume proprietarului unei maşini al cărei număr de înmatriculare a fost reperat de limitatoarele de viteză. Trucul este ilegal, dar banii obţinuţi merită riscul. Este imposibil să poţi controla nouă milioane de puncte pe an.
Julien Damon, preşedintele Observatorului asupra sărăciei, defineşte acest fenomen „piaţa mizeriei”, sau „arta de a te descurca”. Transformă ilegalitatea în stratagemă pentru a supravieţui low cost-ului. Un alt exemplu relatat de ziarul Le Parisien este „fondul comun” pentru a nu plăti cartela la metrou, un truc ce costă zeci de milioane companiile de transport pariziene, inventat de grupuri de studenţi care contribuie la plata amenzii colegului prins de controlori în timp ce ceilalţi călătoresc gratis.
Pentru unii este şi o motivaţie pseudo-ideologică, în sensul că se bat pentru un transport gratuit. Microilegalitatea este rezultatul sărăcirii şi al moralului scăzut al francezilor, puţin dispuşi să accepte reformele unui model de stat care-şi arogă servicii şi protecţie socială, atunci când sunt expuse riscului salariile şi locurile de muncă.
Ministrul pentru buget, François Baroin, a elaborat 150 de măsuri pentru economisirea a 10 miliarde de euro până în 2013. Printre acestea, reducerea a 100.000 de posturi de funcţionari de stat. În vizor se află şi cumulul de mandate şi salarii de ministru cu pensia de parlamentar. Din 577 de deputaţi, peste jumătate au funcţii locale chiar dacă pragul indemnizaţiei este stabilit prin lege.
Mesajul este puternic şi clar. Cât de credibil este el, depinde de scurgerea de informaţii care au pus la index diferite personalităţi publice. Nu este vorba de scandaluri majore ci de privilegii ce riscă să adâncească prăpastia între opinia publică şi clasa politică, insinuând „dreptuľ’ la microilegalitate.
Fostul ministru pentru locuinţe Christine Boutin a fost constrânsă să renunţe la o indemnizaţie de 9.500 de euro net pe lună pentru o misiune încredinţată ei de preşedintele ţării.
Rama Yade, frumoasa subsecretar de la sport, a făcut rezervare în Africa de Sud la un hotel mai scump decât cel al fotbaliştilor, după ce a denunţat costul expediţiei echipei falimentare. Christian Blanc, managerul consolidării Air France, astăzi secretar de stat pentru proiectul „Parisului Mare”, trebuie să justifice o factură de 12.000 de euro pentru „adoratele” havane.
Fadela Amara, simbolul integrării şi subsecretar pentru politici civice a fost pusă într-o situaţie stânjenitoare pentru că a împrumutat unor rude un apartament de serviciu. Săptămânalul Marianne a denunţat închirierea unui avion privat (peste 100.000 de euro) pentru o călătorie în Haiti a subsecretarului Alain Joyandet.
Presa de opoziţie este dezlănţuită privind afacerea ministrului Eric Woerth, a cărui soţie se îngrijea de chestiunile fiscale ale d-nei Bettencourt, moştenitoarea L’Oréal.
Problema nu priveşte numai guvernul. Secretarul Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP), Xavier Bertrand, ar dori ca această „cură de slăbire” să fie introdusă şi pentru puterile locale din regiuni, guvernate aproape toate de stânga. „Cheltuielile de funcţionare au crescut cu 85% în 5 ani’, a spus el. „Toţi francezii au unul sau mai multe privilegii. Este modul lor de a-şi afirma pasiunea pentru egalitate”, spunea de Gaulle.