Chinezii s-au săturat de Beijing: un studiu propune mutarea capitalei

Dezbaterea privind necesitatea de a priva Beijingul, „capitala nordului” de prerogativele sale „imperiale” a fost iniţiată încă din 2000, de către premierul din acea vreme, Zhu Rongji, alarmat de asaltul nisipurilor deşertului Gobi, tot mai aproape de palatele puterii.

Problema a reapărut odată cu studiul intitulat „Raport privind transferarea capitalei Chinei”, publicat de Qin Fazhang, funcţionar de stat, şi Hu Xingdou, economist la Beijing Ligong Daxue, Politehnica din capitala Chinei, informează Corriere della Sera de marţi. „Beijingul şi-a îndeplinit misiunea istorică. A venit vremea să se aleagă o altă capitală”, susţin Qin Fazhang şi Hu Xingdou.

Studiului i-a urmat inevitabila bătălie pe Internet, în curs, între cei care consideră inevitabilă mutarea palatelor puterii şi cei care apără rangul anticului dar neterminatului oraş. Având 20 de milioane de locuitori, Beijingul suferă de mai mult timp de mai multe rele. „Guvernul a investit aici prea mulţi bani.
Costul vieţi este de acum nepractic. Dimpotrivă, metropola se află într-o permanentă stare de nevoie de apă, o resursă foarte rară”, scriu Qin şi Hu. Ei insistă apoi că „deşertul pândeşte, străzile devin tot mai prăfuite”. Pentru a nu mai vorbi de „fragilitatea ecologică a unui oraş poluat, suprapopulat şi asediat de trafic”.

După ce au amintit că Beijingul a fost sediul puterii numai pentru trei dinastii – Yuan, sau mongolă, 1271-1368; Ming, 1368-1644; şi Qing, 1644-1911 – şi cu începere din 1949, autorii studiului propun mutarea guvernului mai spre sud, de exemplu la Nanyang, oraş aflat la graniţa cu patru provincii – Henan, Hunan, Sichuan e Shaanxi – şi prin urmare pe o poziţie avantajată.

„Nanyang este perfect din punct de vedere geopolitic: este adevăratul centru de greutate al Chinei şi va ajuta la dezvoltarea economică a unei zone care merită consideraţie pentru resursele de care dispune. În plus, este un oraş mediu-mic, iar costurile vor fi limitate”, spun autorii studiului.
Propunerea lor nu a fost însă agreată de alţi cercetători sau simpli cetăţeni. Unii au propus chiar să se procedeze ca în Africa de Sud, să se mute puterea judiciară la Shanghai şi executivul la Nanjing, sau să se unească Beijingul cu Tianjinul – un centru politic cu unul economic.

Citeste si:  De ce China trebuie să-şi reevalueze moneda

Mei Xinyu, cercetător în cadrul Ministerului Comerţului, autor al altui studiu pe această temă, aminteşte că „Republica Populară a ales în 1949 Beijingul deoarece se afla în nord, aproape de frontiera cu Uniunea Sovietică, ani de zile un aliat indispensabil. Dar acum se află prea la nord şi izolată de restul ţării”.
Ideea unei noi capitale a Chinei este doar una din posibilele reflexii ale arhitecturii viitorului, este de părere Luca Molinari, curatorul pavilionului Italiei la a XII-a Bienală de Arhitectură de la Veneţia, care se deschide publicului în perioada 29 august-21 noiembrie.

„Ceea ce se întâmplă acum la Beijing s-a mai întâmplat deja în alte oraşe chineze, precum fostul Canton sau Shanghai, unde populaţia a crescut de zece ori în numai câţiva ani. Astfel, structura lor urbană originară, fie ea imperială sau maoistă, a fost literalmente zguduită în timp ce creşteau temperatura, poluarea şi riscul deşertificării”, a afirmat Molinari, care a vorbit de „metropole implodate” din cauza zgârie-norilor sau a absurdei „dorinţe a chinezilor de a-şi cumpăra toţi automobile”.

Citeste si:  China îşi prezintă bombardierul stealth de ultimă generaţie

În opinia lui, ipoteza mutării capitalei se naşte şi din dorinţa de a trimite semnale pozitive în exterior, care să vorbească de o mai mare atenţie acordată ecologiei, despre oraşe care se reciclează şi care nu construiesc noi clădiri. De ce tocmai acum această iniţiativă?

„Deoarece simptomele pericolelor la care se expune China au devenit mai evidente. Potrivit unui studiu japonez, în 40 de ani populaţia Chinei se va reduce de la 120 de milioane la 80 de milioane. Ce vor face chinezii cu toţi aceşti zgârie-nori, cu vilişoarele înşiruite şi automobilele?”, s-a întrebat Molinari, care este de părere că este mult mai bine să se recicleze tot ceea ce există.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Consent management powered by Real Cookie Banner